Turnirul intrebarilor

Profesiunea cere pregatire, punctualitate, corectitudine, dar si creativitate
Profesorul Stefan Epure, care cu cateva zile in urma a aniversat 65 de ani (prilej fericit pentru a-i adresa un sincer “La multi ani!”), a avut amabilitatea de a raspunde “turnirului intrebarilor”, pentru cititorii saptamanalului Onesti Expres. “Drumul” realizarii si implinirii sale ca profesor a fost al unei consecvente perseverente. Absolvent al Scolii elementare de 7 ani din satul Negoiesti si al studiilor liceale la Onesti (in 1965 obtinand Diploma de Maturitate), a promovat examenul de admitere la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi (specializarea Limba si literatura romana), pe care a absolvit-o in anul 1974. In cadrul aceleiasi universitati a urmat si Facultatea de filologie, obtinand Diploma de licenta. Activitatea in invatamant a inceput-o in 1965 ca profesor suplinitor la Scoala Pralea iar intre institutiile scolare pe care le-a slujit cu mult devotament s-au aflat scolile din Caiuti, Negoiesti, Tuta, Oituz, Liceul industrial de constructii Onesti (devenit Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi”). Aici in1990 a devenit profesor titular si pana in anul pensionarii (2010), a indrumat generatiile de elevi (multi dintre ei remarcandu-se la concursurile literare), a coordonat revista scolara “Mesterul Manole”. Dar sa lasam sa rasune ecoul intrebarilor si al raspunsurilor…

– Stimate domnule profesor, ce va amintiti de anii copilariei?
– Imi amintesc cu mult drag de casa parinteasca, de parinti, de locurile si de oamenii acelor timpuri precum si de anii de scoala. Tatal meu, lucrator la Caile Ferate Romane, a fost orfan de mama din anul 1916. Mama, nascuta in comuna Caiuti, a fost un exemplu de luptatoare razbatatoare si iubitoare de copiii iar la tatal meu m-a impresionat punctualitatea. Din copilarie imi amintesc de jocurile pe cartuse, pe care le gaseam in urma anilor celui de-al doilea razboi mondial dar si de lipsa jucariilor si a alimentelor. Imi aduc aminte dintre invatatorii din clasele I-IV, de Consuela Ivan (bun pedagog si de o calmitate deosebita). In clasele V-VIII am avut ca profesori pe Stan Iordache, Neculai Ivan, Ioan si Elena Nica si pe Paraschiva Iordache (poate cea mai buna profesoara din scoala, care avea “simtul frumusetii limbii romane”). Mentionez ca atunci nu mergeau toti copiii la scoala, in clasa a VII-a eram in clasa doar 18 elevi, proveniiti din cele 9 sate ale comunei (Garbovana, Negoiesti, Valea Seaca, Bogdana, Javreni, Corbu, Gutinas, Radeana si Miclausoaia). Liceul (Scoala Medie Mixta a acelor vremuri), a fost o noua aventura a vietii mele. “Golurile” in cunostinte, naveta la Onesti, materiile noi de studiu au necesitat o mare vointa si eforturi suplimentare.

„Anii de ucenicie”

– Ce a insemnat pentru dv. Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, la care v-ati format ca profesor de Limba si literatura romana?
– In primul rand a insemnat contactul cu profesori universitari straluciti, precum Ilie Dan, Constantin Dimitriu, Vasile Adascalitei, Constantin Ciopraga, Petru Ursache. Profesorul universitar Ilie Dan a fost sef de promotie la absolvirea universitatii si timp de 4 ani a profesat in Franta. Am avut bucuria de a asista la prezentarea lucrarii sale de doctorat si din acel moment ne-a legat o prietenie deosebita. Prof. univ. C. Dimitriu era un tip exceptional, facand atunci, in anii de studentie gramatica intr-un mod nemaiintalnit, comparata. Cu prof.univ. Vasile Adascalitei am studiat folclorul. El a deschis perspective noi privind aprecierea si stadiul folclorului zonal si impreuna am completat chestionare. Prin anii 1976-1977 am participat pe teren impreuna cu cercetatoarea Lucia Cires, de la Institutul de lingvistica si folclor din Iasi la inregistrarea unor elemente de folclor in satul Radeana (com. Stefan cel Mare).
– Ce credeti ca v-a marcat caracterul?
– Poluarea excesiva din anii “comunismului triumfator” a platformei petrochimice Borzesti, ce a afectat comuna Stefan cel Mare (unde nu se mai eliberau autorizatii de constructii in satul Negoiesti, pe care Ceausescu il voia desfiintat!), m-a determinat intrucatva sa ma stabilesc cu domiciliul in municipiul Onesti. Caracterul meu a fost marcat de profesiunea pe care mi-am ales-o, de casatorie precum si de locurile pe care le-am cunoscut. Iar acestea mi-au dat totul, putand sa ma mandresc cu cartile pe care le-am scris, cu copiii mei, familia si casa ce mi-au asigurat toate bucuriile pentru a le realiza.
– Mentionati cateva din “bornele” activitatii culturale desfasurate de dumneavoastra in “noianul” de timp care a trecut…
– Dupa cercetarea etnografica pe care am facut-o la Radeana, in anii 1977 – 1978 am cercetat si cules eu insumi obiceiuri populare legate de inmormantare in satele Gutinas, Negoiesti, Caiuti, Popeni, Borsani (com. Cotofanesti). Lucrarea mea de licenta a avut numele “Toponimia comunei Caiuti”. Sunt autorul volumelor “Sarutul pe din doua” (versuri), “Valea Trotusului, toponimie si istorie” si “Nume, locuri si legende toponimice”. Acestea sunt lucrari apreciate in presa si in literatura de specialitate, ele fiind remarcate in “Revista Romana”, in “Enciclopedia Vaii Trotusului” (care il are autor pe istoricul Corneliu Stoica), in volumul “Bacaul literar” (realizat de catre regretatul profesor Eugen Budau). In anul 2004 am fost initiatorul si coordonatorul unei manifestari in comuna Stefan cel Mare, numita “Interferente culturale”, fiind evocat invatatorul Ion Susanu, directorul primei scoli rurale din jud. Bacau, infiintata pe langa Manastirea Bogdana. “Interferentele culturale” au fost realizate cu sprijinul Primariei comunei Stefan cel Mare, a Bibliotecii “Ion Susanu” si a Bisericii “Sfantul Nicolae” (din Negoiesti), colaborand la desfasurarea actiunilor culturale si Arhivele Statului Bacau, prin prezenta prof. Vilica Munteanu, director al acestei institutii si fiu al comunei. Intre invitatii la aceasta manifestare culturala (la care s-au facut si donatii de carte si tablouri Bibliotecii “Ion Susanu”), mentionez pe primarul comunei Stefan cel Mare, Ion Vlase, preotul paroh Ioan Buca, pictor Ecaterina Ardeleanu, prof. Niculina Gradinaru, Victor Marinovici, Soltana Avanu, poetii Dan Sandu, Dumitru Buzatu, scriitoarea Doina Ionet, presedintele Filialei Onesti a Asociatiei Nationale “Cultul Eroilor”, Corneliu Cristea precum si Mihai Manea, Gh. Visoiu, Elena Nica si Ion Jipa. Studiul, cercetarea in bibliotecile universitare, legatura permanenta cu Biblioteca Municipala “Radu Rosetti”, cu prof. Elena Serbu si Niculina Cozma (de la aceasta institutie), au facilitat pregatirea profesionala.

Rezonanta si responsabilitate

– Ati colaborat si la mai multe publicatii, cu numeroase articole…
– Da, am publicat articole in revistele de cultura “Convorbiri literare”, “Academia Barladeana” dar si in “Cronica Romanului” si in ziarele locale. Am colaborat si cu institutii prestigioase de cultura – cu Biblioteca Municipala “Radu Rosetti”, cu Fundatia Nationala “George Calinescu”. Un loc aparte se cuvine sa acord acesteia si in special profesorului meu, mentorului acestei fundatii, poetul Constantin Th. Ciobanu, prin intermediul caruia am cunoscut si am putut dialoga cu mari personalitati ale limbii si literaturii romane precum Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Cartarescu, Alexandru Stefanescu, Mircea Martin si multi altii. In fiecare an la “Zilele Culturii Calinesciene” cred ca Onestiul este o fascinanta capitala a culturii si ca “Junimea” a reinviat pentru o clipa pe aceste meleaguri.
– Ce considerati ca da stralucire unei profesii si ce calitati trebuie sa aiba un om pentru a deveni prietenul dumneavoastra?
– Profesiunea cere pregatire, punctualitate, corectitudine, integritate dar si creativitate. O parte din aceste trasaturi (punctualitatea, corectitudinea) dar si cinstea si cultura sunt calitatile de care ma bucur la prietenii mei.
– Care sunt principiile de viata peste care nu se poate trece?
– Consider ca in aceste vremuri este necesara mai mult decat oricand respectarea poruncilor crestine, esenta vietii fiind credinta in Dumnezeu. “Sa nu iti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor, sa nu iei numele Domnului in desert, sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta, sa nu ucizi, sa nu fii desfranat, sa nu furi, sa nu ridici marturie mincinoasa asupra aproapelui tau si sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau” sunt poruncile pe care sa le respectam. “Sa nu mai gasim nod in papura” si sa credem cu adevarat in Dumnezeu pentru ca el este singurul care ne e aproape si ne ajuta mereu. In randul principiilor de viata peste care nu se poate trece se inscrie si absenta studiilor generale (liceale) iar ca un lucru esential este ca traiul si “hrana” sa fie doar din efortul mintii si al bratelor.
– Aveti momente de care nu ati vrea ca sa va amintiti?
– Da. Nu as mai vrea sa imi amintesc de naveta pe care am facut-o in timpul gerului pe platforma de vagon a trenului pe linie ingusta (“mocanita”) ce mergea spre Pralea. Si nu as mai vrea ca sa imi amintesc nici de zelul politic/ securist al unor oameni cu functii (de directori).
– Ce apreciati si ce nu apreciati in politica romaneasca a ultimelor decenii?

– Politica trebuie sa fie cea a tarii, a prosperitatii, culturii si civilizatiei romanesti, in armonie cu a celorlalte tari din Uniunea Europeana si nu numai. Politica nu trebuie ca sa fie un prilej de capatuiala sau o intoarcere la evul mediu. In invatamant doresc ca in procesul de predare / invatare, politica sa fie absenta si sa fie pastrata “coloana vertebrala” in ceea ce priveste conceptiile scriitorilor despre lume si viata, modalitatile artistice, limba ca mijloc de comunicare artistica. Este necesara intoarcerea la lecturile critice si la cultivarea limbii romane, din strabuni stiindu-se “mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim / alta limba armonioasa ca ea nu gasim / salta inima-n placere cand o ascultam / ea pe buze aduce miere cand o cuvantam”.
A consemnat Ion Moraru