Framantari cotidiene
Bucuria beatificarii monseniorului Vladimir Ghika, preotul, “printul si cersetorul de iubire”, numit “Fericit”, ca si Ieremia Valahul, a fost traita la Sanctuarul Diecezan din Onesti printr-o prezenta mai numeroasa a credinciosilor la Sfanta Liturghie. Monseniorul Vladimir Ghika este cel de-al doilea roman proclamat Fericit al Bisericii Catolice, dupa Ieremia Valahul, un calugar capucin care a trait in Evul Mediu, declarat Sfant de catre Papa Ioan-Paul al II-lea. “Sa mijloceasca mult har aceasta beatificare!” au fost cuvintele adresate de parintele Albert Gosman crestinilor onesteni, bucurosi de acest mare eveniment din viata Bisericii romano – catolice din Romania. Gravitand in jurul unui citat din Evanghelie (“cine se inalta va fi smerit si cine se smereste va fi inaltat”), parintele Gosman (mai nou printre slujitorii de la Sanctuarul Diecezan “Fericitul Ieremia” din Onesti), a adus si un cuvant de suflet, care sa lumineze viata in situatiile de zi cu zi, sa ne intareasca si sa ne purifice de greseli si pacate, el referindu-se la umilinta.
Intrebandu-se “ce este umilinta?”, parintele Gosman a mentionat: “Putem afirma cu tarie ca umilinta este temelia tuturor virtutilor in viata crestina. Sfantul Francisc de Sales spunea: «Daca ma vei intreba care este prima virtute a crestinismului, iti voi raspunde: umilinta. Dar a doua? Umilinta. Dar a treia? Umilinta. Si ori de cate ori ma veti intreba, de atatea ori va voi raspunde: umilinta». Acelasi lucru il spusese Isus cu mult timp inainte, dar cu alte cuvinte: «Cu cat mai inalt vrei sa-ti ridici edificiul sfinteniei, cu atat mai adanc sa-ti sapi temelia umilintei». Din punct de vedere etimologic, cuvantul «umilinta» vine de la latinescul «humus», ce inseamna pamant. Doua sunt caracteristicile acestui element, al pamantului: realismul – «a umbla cu picioarele pe pamant» – si fertilitatea, rodnicia. Umilinta trebuie sa fie reala si constructiva, rodnica. O umilinta sterila, falsa, ipocrita, nu foloseste nimanui. Daca i se pune intrebarea unui barbat, ce este umilinta?, ar putea raspunde: «Sa nu te porti ca un dictator in casa». Intrebata o femeie, ar putea sa raspunda: «Sa nu-i raspunzi barbatului, sa taci, sa mai lasi de la tine». Intrebata o tanara, ar putea sa raspunda:«Sa nu te lasi stapanita de vanitate, de lucrurile desarte». In fine, intrebat un preot, ar putea sa raspunda: «Sa te recunosti pacatos si sa faci pocainta». Toate lucruri adevarate, dar numai in parte… Smerenia crestineasca nu este o simpla virtute intre celelalte. Umilinta crestineasca are ca fundament umilinta lui Dumnezeu Insusi. Mantuitorul este expresia umilintei intruchipate, deoarece, Fiul lui Dumnezeu fiind, s-a injosit pe sine si s-a dat ca mantuire pentru toti oamenii… In fond, ce este smerenia? Cine este cu adevarat smerit? Scrie Sfanta Tereza de Avila: «Celalalt nume al umilintei e adevarul. Umilit este cel care recunoaste adevarul cu privire la el insusi: nu se minte nici pe el insusi, nici pe semenii sai, nici pe Dumnezeu. Isi recunoaste cu sinceritate pacatosenia, defectele, caderile, nevoia de a fi iertat de Dumnezeu si de oameni»… De fapt, cuvantul umilinta, «humilitas» inseamna huma, pamant, tarana. Umilinta este coborarea spre tarana…In celebra sa cantare «Cantecul Fratelui Soare», acelasi Sfant Francisc face din apa simbolul umilintei. Caci apa nu urca, ci coboara intotdeauna… Si daca primul nume al umilintei este adevarul, al doilea nume al umilintei este iubirea: iubirea gratuita, dezinteresata, despre care vorbeste Isus in Sfanta Evanghelie: sa cobori spre semenii tai, sa le faci bine, sa-i ajuti fara sa astepti nimic in schimb; nici apreciere, nici macar lauda. Cel mai bine observam necesitatea smereniei in cazul si cadrul casatoriei. Indraznesc sa spun ca smerenia este nu numai temelia vietii crestinesti, dar mai ales temelia, fundamentul unei casnicii fericite.”
Ion Moraru
