Un nou an, aceeasi viata

Iata ca a trecut si 2011 cu ale lui prefigurate sfarsituri ale lumii, a venit 2012, cu alta profetie, de data asta mayasa, privind un alt sfarsit al omenirii, si totusi viata merge inainte. Previziunile despre sfarsitul lumii raman istorie, oamenii se bucura ca au scapat si de data aceasta, insa nimic nu-i fereste de noi emotii la o profetie ulterioara. Desi, daca ar privi in jur, ar vedea ca sfarsituri ale unor lumi, ale unor epoci, au loc peste tot pe globul pamantesc, fie ca vorbim despre Egipt, despre Libia, despre Coreea de Nord – unde schimbarea liderului nu poate sa treaca fara nicio schimbare – sau chiar Cuba, unde unii s-au grabit sa anunte moartea dictatorului Fidel Castro. Asta ca sa nu mai vorbim de Europa, unde zona euro se afla pe marginea prapastiei si doar o minune ar mai putea-o salva. Si se mai mira unii ca romanii nu au sarbatorit la 1 ianuarie 2012 implinirea a 5 ani de apartenenta la Uniunea Europeana. Pai ce sa mai sarbatoreasca, daca bietei Uniuni aproape ca i se canta prohodul si numai de celebrari nu-i mai arde. Romania a avut ghinionul de a intra in Uniunea Europeana tocmai cand pe acolo incepusera sa se imputa lucrurile, pentru ca atunci cand in UE se traia bine noi eram tinuti la coada. Ori poate tocmai din cauza asta s-au stricat si acolo treburile, pentru ca au intrat, de-a valma, mai multe natii, cu problemele lor cu tot, decat putea Europa Unita duce. Iar acum suportam cu totii consecintele.
Trecand peste problemele globale, la noi viata va avea in 2012 un specific aparte, chiar daca va fi aceeasi. An electoral fiind, romanii se vor imbata cu promisiuni, se vor lasa mintiti frumos, asa cum numai in dragoste si in campaniile electorale se intampla si vor sfarsi dezamagiti, majoritatea, cand se va trage cortina peste spectacolul alegerilor. Si atunci vor constata ca au mai pierdut un an din fiintarea lor. Si nici sfarsitul lumii n-a venit.