Un stat de drept stramb

Tot mai multe evenimente negative, nefericite sau chiar tragice se succed cu repeziciune in ultima perioada sub ochii nostri, si nu in alte zari, ci chiar la noi acasa, in Romania. Unii suntem martorii directi ai acestora, altii indirecti, prin intermediul mijloacelor media, care se intrec in a relata cu lux de amanunte si de a tine aproape cat mai mult timp de aceste subiecte. Rolul presei din acest punct de vedere este unul benefic si hotarator pentru aflarea adevarului si pentru impiedicarea musamalizarii unor cazuri „sensibile”, in care apar nume de politicieni, magistrati, politisti, personalitati publice, in definitiv tot oameni, deci e firesc sa nu fie fara de greseala. Si tot firesc este sa nu fie nici deasupra legii. Ceea ce s-a intamplat in weekend la Giurgiu, altercatia dintr-un club de noapte sfarsita cu moartea baschetbalistului american Chauncey Hardy, dar mai ales ce a urmat dupa aceea, ne indreptateste sa spunem ca statul de drept in Romania este unul stramb, functionarea institutiilor se impiedica in relatiile cu lumea interlopa, iar unii dintre cei care ar trebui sa fie in slujba cetateanului au ales sa se manjeasca, in ciuda tuturor juramintelor depuse, cu argintii negri ai celor care prospera prin incalcarea tuturor legilor. Gasti, bande si clanuri au existat de cand lumea, nu au putut si nu vor putea fi starpite definitiv niciodata, pentru ca atat timp cat exista oameni cinstiti vor exista si smecheri care sa profite de pe urma lor. Or, clanurile tocmai asta sunt, adunaturi de smecheri si indivizi care isi doresc o viata indestulata obtinuta prin nemunca, prin hotii, crime sau intimidarea oamenilor lipsiti de aparare. Problema cu care se confrunta societatea romaneasca este, mai nou, nu existenta acestor clanuri, fireasca, dupa cum spuneam, si veche de cand lumea, ci faptul ca institutiile care ar trebui sa descopere si sa pedepseasca nelegiuirile acestora au pactizat cu ele si le lasa sa-si faca de cap. Presa a scos la iveala si in cazul interlopului Mararu de la Piatra Neamt, si in cazul baschetbalistului de la Giurgiu, legaturile existente intre reprezentantii unor institutii aflate, teoretic, in slujba statului si membrii lumii interlope. Politisti, parlamentari, chiar seful statului nu se sfiesc sa se afiseze cu acesti interlopi, sugerand in felul acesta ca sunt persoane onorabile, care nu trebuie deranjate. Din pacate, mass media a ramas cam singura reduta in lupta cu acest flagel, insa fara alte puteri decat de a dezvalui activitatile de tip mafiot. Pana cand statul nu se va curata de uscaturile care protejeaza aceste activitati ilegale si nu va trece macar la incercarea de a le starpi, in Romania nu se va putea vorbi de un stat de drept. Poate doar de unul stramb.