Cum ar fi aratat romanele lui Rebreanu si ale lui Marin Preda fara taranii autentici “nu v-om sti-o poate niciodata”, dar ne putem inchipui cum ar arata satul bacauan, vatra si ulitele de la inceputul secolului XXI fara bunicile cu baticuri, bluze bagate in fustele improvizate, lungi pana la glezna, si galosi. Fara bunicile care nu s-au apropiat niciodata de cremele hidratante, cu factori de protectie sau alte alifii care garanteaza ten de portelan, dar ale caror fete sunt luminoase, brazdate pe ici, pe colo de timp, de soare. Satele ar fi anoste si intunecate, chiar si in plina zi, fara femeile muncite ani si ani de statul hapsan de productii record, fie ele doar pe hartie, fara povestile lor scrise-n decenii, fara pasii sub care scrasneste prundul potecilor colindate aproape doar de ele acum.
La Turluianu, Beresti Tazlau, am intalnit-o pe Verona Rusu. Linistea de pe ulita cimitirului a fost inlocuita rapid de prezenta bunicii, iar peisajele vazute-n valea de langa capela cimitirului, demne doar de condeiele unor scriitori consacrati, care sa nu le stearga din maretie, au fost natural inlocuite de spiritul Victoriei. “Ce face ce mai priceputa dansatoare din comuna?”, a oprit-o primarul Dumitru Tulpan, cu un ton sincer magulitor. “Nu va uitati asa, chiar e cea mai buna dansatoare din sat, nu rateaza nicio nunta din imprejurimi”, i-a subliniat primarul calitatile, adresandu-se echipei Onesti Expres, care-l banuia de o mica ironie la adresa bunicii. “Oooo, dom’ primar, apai si si fac? Ma duc acasi. asta-i baiatu’ tau? ii de-nsurat? Ea cine-i? ii sotia lui?”, s-a oprit bunica aratand un chef de vorba si de impartasit crampeie din viata ei. Vrute si nevrute ne-a zis, intr-un sfert de ora. Fara sa-i pese de unde venim si incotro ne indreptam, fara priviri banuitoare. „Pai …da’ de si si nu mi duc la nunti? Si si fac al’ceva? Am 500 lei pensie, ma duc cu ei la nunti”, ne-a confirmat mandra si increzatoare bunica. „Rusu ma cheami. Rusu Verona, Victoria – asa-mi zisi toati lumea”. Are 81 ani. „Omu’ mieu a murit acu’ 7 ani. Am o fati la Brasov. Atat. Am munsit la colectiv, dupa aseia cu zaua-n sat. Mi mai duc s-acum. Nu pentru bani, di plasere. Apai si si fac al’siva? Mai stau di vorbi cu unu’, cu altu’, s-uiti asa mai tresi timpul”. Satul Turluianu e tanar cu bunica Victoria.
Cristina Andreica
