Poeta bacauana Viorica Baluta ne ofera prin intermediul Editurii “Rovimed Publishers” o editie bilingva, romano – franceza, a versurilor sale reunite sub titlul “Dans poetic”. O carte eleganta sub aspect tipografic dand impresia de rafinament si suplete in concordanta cu continutul, dar fara niciun semn de punctuatie spre mirarea unora. Acestora trebuie sa le explicam ca poeta si-a luat libertatea de a reduce discursul la minimul necesar, tinzand spre sugestie, ignorand prozaica materialitate. Poezia fiind stare si nu intamplare, aspira la impalpabil si inefabil, poeti adevarati visand ca Bacovia la o poezie fara cuvinte, cu atat mai mult fara puncte si virgule. In plus, este posibil ca lectura versurilor sa presupuna din partea cititorului o alta intonatie, o alta viziune si interpretare, ceea ce ar sublinia lucrativ polivalenta textului.
Viorica Baluta trimite in lume poeme scurte, delicate, precum gingase petale ce se desprind din miraculoase corole inmiresmand aerul si clatind privirea in caderea lor aproape imponderabila. In pofida unor dedicatii speciale (“Mama”, “Prietenei”, “Oda – unei prietene”), versurile demonstreaza ca poeta scrie de fapt pentru sine, cautand limpeziri si decantari salutare pentru complicatele si contradictoriile stari launtrice proprii unui suflet tulburat de mari dileme existentiale. Pentru ea lumea este un “fum de tigara / fumata de capriciosi obtuzi” iar viata un incalcit labirint sau dimpotriva, un fenomen reductibil la sase versuri:”Sertare povestesc / despre diplome prafuite / si fotografii de nunta / dintr-o vreme / pe cand era la moda / linistea pusa in rama”.
Biruind bariera unei limbi inspinate
Trecand cu eforturi prin inertia unui grai asediat de prea mult efemer, poeta reuseste sa exteriorizeze un sentiment ambivalent de fascinatie si calmare. Un limbaj variat si functional consemneaza cu o remarcabila flexiblitate stari si trairi, transfigurand cu acuitate osmoza dintre sensibilitatea umana si farmecul regenator al naturii: “am intalnit dimineata / mi-a dat sa ma hranesc din roua / ca dintr-o cana cu vin / la impartasanie / am baut cu sfiala / crezand ca este sanul maicii mele”.
Viorica Baluta are capacitatea de a inregistra cu prospetime si fidelitate “vibratii traite paralel / sub parfumul florii de cires”. Jocurile mimetice si parodice aduc un plus de variatie:”El vinde declaratii / la schimb pe o tigara / ea ii accepta targul / cadoul ei de vara” ; “copilaria joaca sotron / in rochia cu fundite”; “joben sprijinit in coltul tineretii”, o “tinerete ce nu mai incape ” sau “ma cert cu trecutul / pentru o boare de zambet”, probabil dupa experimentul unei “iubiri in coperti de ceara”.
Poeta detine capacitatea de plasticizare (“la margine de drum / trec rotile una dupa alta / poarta cu ele dorul / de sub coviltir / o tiganca imi intinde margele”), dar si de abstractizare (“ecou de pasare imi trece prin inima”; “in dimineata visului ploua”; “veghezi fosnetul de leagan / din care se ridica in spirala visul promis”). Cutreierand anotimpuri, rasfoind amintiri si evenimente, spaland cu lacrimi “zile de sarbatoare cu nopti viscolite / si ore cu ghiocei iesiti din zapada”, poeta Viorica Baluta atinge teme sensibile: copilaria cu miros de vanilie, timpul (“fumul pe cos toarce trecerea”), destinul (“pe linia inimii / nu taie nimeni bilete”), nostalgia (“o ruina a toamnei”), jertfa (“pentru un vis / m-am oferit total”), divinitatea si altele. Ea realizeaza sugestive portretizari (“cu ochii uscati de bruma / cautai in genunchi / ghiocei pierduti de-o primavara tarzie”), uneori cu accente biblico – mitice (“eva prin paduri desfrunzite”). Descrierile aproape muzicale (“Alerg desculta / pe miristi cu mierle / ploaia marunta / imi racoreste ca un descantec / inima in flacari”) isi are originea in bine potrivite sinestezii: “in departare doar / greieri nestiutori / canta luminand ograda” (cu inspirata traducere “au loin les cigales albument la cour / avec leurs cri – cri”). Valoarea stilistica esentiala ramane recursul la metafora:”cenusa vietii din urma”, “iertarea incatusata in adeneul comun”. Foarte bine ii reusesc poetei autodefinirile care se sintetizeaza intr -un veritabil portret:”pe drumuri hoinara”, “nelinistea ma intreaba”, “ratacesc pe alei pustiite”, “prada jocului de rit”, “ma mistuie focul epavei”. Cat priveste crezul poetic, autoarea nutreste un gand romantic, imbracat in clasic, alergand spre a prinde orizontul, dar constata ca bogatia cuvintelor nu egaleaza sentimentele declarate. In fond, ea ramane un instrument sensibil de investigatie a lumii, care i-a fost harazita , dar pe care nu poate sa o accepte total, caci poarta stigmatul nelinistii si al indeterminarii:”te simt peste tot / dar nu esti nicaieri”.
Tradutore non traditore
Talmacirea in frantuzeste respecta principiul apropierii loiale de text. O apropiere care impune operatiuni migaloase de cautare a corespondentelor potrivite, de pastrare a inefabilului:”dorinta repeta un descantec” – “le desir repete un sortilege” sau “florii ce striga la mal « nu ma uita»” – “ou de la fleur qui crie au rivage «ne m oublie pas»”. Uneori insa tenacitatea cu care se respecta principiul fidelitatii duce la demonetizare :”misiunea doare” – “il me fait mal le destin”; “e noapte cu iele” – “il fait une nuit avec des mauvaises fees”. Devierile, rare, aduc un plus valoric sub aspect liric, lucru care ma face sa cred ca si traducatoarea, Florentina Stanciu, isi are propriile experiente poetice. Reusite sunt substituirile de expresii idiomatice:”plec la drumul mare” – “je m en vais / aux quatre coins”.
Prof. Aristotel Pilipauteanu, Onesti
De toamna
Tramvaie intarziate
in praful cenusiu de toamna
circula prin palmele mele
pe linia inimii
nu taie nimeni bilete
printre frunze moarte
doar cersetori
asteapta iarna promisa
Oda (unei prietene)
Te-am intalnit la raspantii
orbecaind printre frunze
de toamna si buzunare sparte
cu ochii uscati de bruma
cautai in genunchi
ghiocei pierduti de-o primavara tarzie
esti inima ce bate fara de ecou
icoana din fereastra
ce asteapta bulgari de zapada
brate incolacite dupa umeri
bocet nestins si singuratati
zamislita din nisip
eva prin paduri desfrunzite
iubirea ta furata de inorogi
pe luna plina
Decantare
Alerg desculta
pe miristi cu mierle
ploaia marunta
imi racoreste ca un descantec
inima in flacari
din turla de pe deal
ruga de clopot
coboara in palmele mele Versuri de Viorica Baluta
