In urma cu ani buni, comertul de carti in regim de anticariat parea prosper. Multi s-au implicat atunci in acest tip de afacere. Si daca tot au pornit pe acest drum, nu au putut sa-l mai abandoneze nici in ziua de azi, cand anticariatul este o afacere cu profit aproape zero.
Multi isi motiveaza aceasta “incapatanare” de a face comert de carti prin inexistenta altor mijloace de castig. “De nevoie”, proprietarii de anticariate cu carti infrunta orice. Unul dintre acestia este nea Romica, din Onesti, care are un anticariat pe taraba. Are 52 de ani. De 10 ani nu mai lucreaza. A fost disponibilizat. Asa ca pasiunea lui pentru carte l-a impins spre aceasta afacere. Pe nea Romica Muscalu il vede toata lumea jos, langa scari, langa “bazarul rusilor” din Onesti. Un om bland, vorbaret, plin de amintiri, care are pentru fiecare un cuvant bun, cald. “Nu merge treaba aici, lumea nu mai are bani. Cumpara numai ce are nevoie. La mine vin numai iubitorii adevarati de carte. Cumpar cartile de la persoanele care nu mai au nevoie de ele si le dau mai departe. Sunt oameni care mai cauta o carte politista, studentii si elevii vor literatura ceruta la scoala”, spune trist de dupa ochelarii fumurii. Vinde orice carte cu numai 2 lei. Cei care cumpara mai multe primesc si reducere. Aduna carti de oriunde si chiar pe comenzi. Pentru cei care nu au bani, le mai si imprumuta, “pe incredere”. E o ocupatie pentru el. Singura, de altfel. Sotia lui e plecata la munca in Italia, fata cea mare e studenta in anul III, iar baiatul “joaca fotbal aici, la echipa din Onesti”. A iubit cartea dintotdeauna si ii este greu sa se desparta de ea. Nu isi permite un anticariat “adevarat” pentru care trebuie sa platesti si 200 de euro pe luna chirie, iar pentru ca la el gasesti “o mica oaza de cultura”, Primaria a decis sa nu-i ia nicio taxa pe taraba. “Aici se vinde cartea buna, la pretul cel mai mic. E altceva”, mai spune nea Romica.
[ad#stire] Pentru a rezista pe piata s-a apucat de reparat, in paralel, si telefoane mobile. Daca tehnologia il depaseste, se preda si trimite clientii catre service-urile de profil. Seara, inchide marfa in taraba si abia asteapta a doua zi, sa o ia de la capat. In fiecare zi. Fie iarna, fie vara, fie ploaie, fie ger. “Nea Romica e mereu aici. Zi de zi, pana noaptea. Si duminica, oricand”, adauga zambind. In zilele bune abia daca vinde 10 carti. Dar e bine, spune. E bine ca lumea mai simte si nevoia de carte. De cartea veche, pe care numai el o mai poate oferi in societatea actuala. E trist, chiar resemnat, dar cartile ii sunt alaturi. Mereu. Impreuna fac un tot unitar. Sunt cei mai buni prieteni. Prietenii anticariatului de pe taraba, de langa bazarul rusilor din Onesti.
Roxana Neagu
