Traditii de secole reinviate in Casin. Cu mic, cu mare, cu caruta sau fara, casunenii au participat la sarbatoarea comunei, rememorand vremurile ,,Iarmarocului da Stamarie”. Barbatii satului, carausi din mosi stramosi, s-au falit cu caii lor mandri si semeti in parada carutelor cu coviltir. ,,Emotiile ne coplesesc. Imi doresc din tot sufletul ca aceste obiceiuri sa continue peste ani si ani,” ne marturiseste invatatoarea Cornelia Labar. Totodata, fiul satului Constantin Tudose le-a oferit consatenilor sai carte de identitate, lansandu-si lucrarea ,,Portile de lemn ale satului, Portile sufletului”.
Carutele dan Casin/ Cu marfa in coviltir/ Si cantarul agatat/ Au adus belsug in sat. Asa ne-au intampinat tinerele casunence, cantand imnul carausilor care, pana nu demult, se putea auzi pe ulitele satului. Locuitorii Casinului incearca, astfel, sa-si reconfirme traditia, obiceiurile, spiritul de mocan si negustor caraus. ,,Carausii au adus belsug comunei Casin, ciobanii au adus belsug in comuna Casin. Suntem o comuna cu traditii de carausi, negustori si ciobani,” si-a definit comunitatea primarul Daniel Soroiu, dand asigurari ca astfel de manifestari vor continua an de an. Precum odinioara, preotii satului au tinut slujba la plecarea convoiului de carute cu coviltir, carausia fiind o indeletnicire de baza a casunenilor. Acestia au fost intalniti din secuime pana-n Ucraina de astazi, pribegind cu folos sub protectia Arhanghelului Rafail, patronul calatorilor, carausilor.
,,Casunenii sunt oameni harnici, oameni puternici, priceputi oieri si carausi. De altfel, simbolul revendicat al Casinului este calul, care i-a purtat pe drumurile carausiei, in medie 3 – 4 saptamani. Mergeau din secuime pana spre Nistru,” ne explica Vilica Munteanu, directorul Directia Arhivelor Bacau, prezent la sarbatoare si incantat de valorile culturale si spirituale etalate de casuneni, de ziua lor. Momentul paradei carutelor cu coviltir i-a facut pe unii spectatori melancolici, acestia aducandu-si aminte de vremile tineretii. ,,Eu am practicat carausia de mic copil,” ne spune cu zambetul pe chip Gheorghe Comaneci, dar care nu-si arata cei 73 ani sub nici un aspect. ,,Plecam de aicea cu vin si tuica spre Targu Secuiesc, spre Bretcu. Luam de acolo cartofi. Ma duceam la Focsani, luam de acolo cherestea. Era negustoria din timpurile alea.” L-am intrebat pe nea Comaneci daca erau cu folos drumurile pe care le facea departe de casa. ,,Era mai banoasa fata de altceva, dar eram si alergati de politie. Nu prea aveai voie. Caii mei se invatasera, se puneau pe goana, chiar daca eu dormeam, cand vedeau sapca de politist. Odata m-am trezit cu caii fugind pe la Caiuti unde era o bariera. Omul venise sa ridice bariera, iar caii au luat-o la goana. Era, da fapt, un ceferist.” 
Iarmarocul de Sfanta Maria sau da Stamarie, cum se spune la Casin, a fost prilejul perfect pentru generatii mai tinere, mai in varsta sa schimbe-o vorba, caci ce-ar fi satul fara gura satului. Am intrat si noi in vorba, iar invatatoare Carmen Labar ne-a aratat muzeul pe care trebuie musai sa-l vizitati, odata ajunsi in Casin. ,,Toate costumele expuse aici sunt specifice comunei Casin. Sunt costume vechi de peste 100 – 150 ani, chiar de 200 ani. Am reconstituit si o camera taraneasca, pentru ca am vrut sa aratam tinerilor de astazi cum traiau mocanii, casunenii in trecut. Avem un pat cu tablii, cu scandura jos si cu saltea din paie, cu asternuturi si cearsafuri vechi. Perna are o broderie artistica, o broderie sparta. Este lucrata chiar de gospodina de la care am luat-o. Covoarele sunt tesute si colorate cu culori naturale, nu cu vopseluri din magazine, ci culori din plante.” Este incredibil cum o camaruta cu cateva obiecte, dar importante, poate reprezenta atat de mult. Tocmai din acest motiv merita vizitat muzeul satului, dar numaidecat insotit de explicatiile unui casunean veritabil. 
La vederea costumelor traditionale populare, Gheorghe Comaneci, chiar el imbracat intr-unul, a tinut sa ne spuna ca e nepotul lui Ion Soroiu, persoana importanta in sat, fost primar si soldat erou decorat cu Virtutea militara pentru preluarea comandei in luptele de la Ciresoaia, dupa ce comandantul sau a cazut. Din respect pentru inaintasul sau, ,,care a umblat in costum popular pana a inchis ochii”, nenea Comaneci se imbraca in straie populare la biserica si oriunde are ocazia.
Porti ca la Casin, nicaieri
,,Cetatenii din satele vecine trecuti de 70 ani stiu ca inainte vreme, atunci cand isi schimbau poarta, spuneau mesterilor ca doresc sa le faca o poarta ca la Casin,” se mandreste Constantin Tudose, autorul lucrarii ,,Portile de lemn ale satului, Portile sufletului”. In acest moment, expresia ca la Casin are o acoperire mai larga: ,,case ca la Casin, ii cu chirusti ca la Casin, cai ca la Casin, caite cu doua ciocuri si fruntar ca la Casin, scoarte ca la Casin.” Prin numarul si tipurile de porti prezente, inca, in comuna Casin, cei mai multi ar spune, casunenii cu siguranta, ca portile lor sunt unice, iar faptul ca nu exista nici o poarta care sa semene cu alta confirma caracterul orgolios al locuitorilor vaii Casinului. ,,Facand negot, casunenii isi adunau bani pentru a intemeia gospodarii frumoase, si fiecare vroia sa-si puna amprenta pe gospodaria lui, pe casa lui cu anumite elemente decorative, pe care le regasim si pe portile de lemn. Una dintre modalitatile prin care casunenii se mandreau era tocmai poarta. Iar cartea domnului Tudose surprinde tocmai dorinta casuneanului de a-si innobila casa, ograda, gospodaria cu o poarta sculptata in lemn sau piatra. In Casin, cum spune autorul cartii, acum 4 ani erau 320 de porti, astazi mai sunt 298. Interesant este ca domnul Tudose surprinde evolutia pana la a cincea generatie de porti casunene,” ne explica Vilica Munteanu, director Directia Arhivelor Bacau. Din cele 5 generatii de constructii populare, din cea dintai gasim un singur exemplar, cam la 150 metri spre rasarit de biserica Dan Jos, Sfantu Dumitru, dupa cum ne spune autorul cartii. ,,Stiu batrinii care locuiau acolo. Ion si Anica Corneci. Eu o consider o minunatie, o sansa pentru toti de a privi si pipai secolul XIX, daca nu cumva dincolo de el. Aceasta poarta este un simbol al trainiciei peste secole, a lemnului bine ales, corect si din inima lucrat. O mititica de poarta, ce nu se indura sa intre in pamant, primenind prezentul cu izul vesniciei din ea.”
Ovidiu Munteanu
