Pregatiti-va de o Margherita in Beresti-Tazlau!

Are „quatro copii” in Italia, „due” la Sibiu cu o „romanca” si doua fetite: Loreta si Vasilica, in Beresti-Tazlau. Giovanni Merla (65 ani) e de loc din San Giovanni Rotondo – Puglia, s-a stabilit in Romania, in Bacau, Beresti-Tazlau, Turluianu, acum „circa 6-7 ani”. A facut-o de dragul Oanei, o mandra de – acum – 28 ani, de pe Valea Tazlaului. Au impreuna doua fetite – Loreta (3 ani) si Vasilica (2 ani), si traiesc pe picior mare, dintr-o pensie de 1500 euro, pe care Giovanni o incaseaza de la statul italian.
La varsta la care cei mai multi dintre barbatii din Turluianu, Beresti Tazlau se pregatesc de pensie si devin bunici, Giovanni a devenit tata. Pentru a saptea si a opta oara. „Italiano vero” prin gestica si melodia din accent, Giovanni s-a adaptat perfect satului romanesc. L-am cunoscut intr-o zi la amiaza. Oana, sotia lui, era prin sat, el pe langa casa, cu Loreta si Vasilica printre picioarele lui. Doua fetite cu blondul spicului de grau la sfarsit de iunie, cu ochi mari si veseli, vrajite parca de tot ce se intampla in jur. Oana era la „mama-sa”, dar Giovanni a fost bucuros sa ne primeasca. A scos din casuta modesta pentru un „batrone de ristorante” din Italia, cum initial s-a prezentat, scaune pentru oaspetii neanuntati, le-a asezat in locul unde vrea sa-si faca „una pizzeria” si a inceput sa povesteasca. „Noh, fetele sunt ale neveste-mii, asta stiu sigur, asa glumim noi in Italia”, asa a inceput Giovanni sa vorbeasca despre viata sa, uitandu-se zambind la fetitele lui. „Am si “quatro” copii in Italia. Ooo … sunt mai mari ca mine. Ala mare are “quatrospatru” de ani, ultimul are “treisdoi” de ani. Am si aici, in Sibiu. Am doi „copil”. Ala mare are „douasdoi”, Gianni are „optaspe”. In total am opt copii. „Quatro” in Italia, „quatro” aici. Imi merge bine. Loreta poarta numele surorii mele, iar Vasilica… „a murito cuniato mio” si i-am pus numele lui.”

Pe Oana a cunoscut-o in Romania, prin 2007, cand ea avea putin peste douazeci de ani. „M-a atras. Era „una copile sincere, respectuosa”. Se prezenta bine. Acuma s-a „engrasatto putin, poi due copile, e normal”, nu?”. Au fost cateva luni impreuna in Italia, dupa care s-au stabilit aici, sa „faca ceva”.

„Una pizzeria” de Turluianu

„Am facut o casa, acum facem „una pizzeria”. Ce, nu-i o idee buna?”, ne-a intrebat Giovanni, fara sa astepte un raspuns. Asta vrea sa faca de cand a venit in Romania. Sunt ani de atunci, ne-a spus si primarul, Dumitru Tulpan, insa in batatura familiei Merla din Turluianu pizzeria e inca la stadiul de temelie. Pana atunci, Giovanni e „batrone” de „ristorante” in Italia, dupa cum spune, dar in Romania traieste din pensia de 1500 euro, care-i este virata, lunar, in banca, de statul peninsular.

Romania, prin ochii lui Giovanni

„Pff… acum, de cand e domnul primar (n.red. Dumitru Tulpan, primarul comunei Beresti-Tazlau), e bine. Ce era aici… era „groapa”. Am stricat „due” masini. Asta-i a treia, „o stricato acum”. Acum se vede ceva. De cand e domnul primar, sincer, se vede ceva.” Oamenii … „sunt rai. Spun pen` ca-i adevarat. Nu ma ascund. Nu sunt „caratere” cum suntem noi, in Italia. Aici le place bautura, bataia, la noi nu exista porcaria asta, fara suparare… „ma”… asta-i adevarul. Pe mine ma „respetono” toti. Nu am probleme „pero vedo” si cu ochii mei oameni beti, pe jos. Oamenii sunt rai pentru ca „no este munca”. Romania are probleme, vorbind sincer.”

Giovanni Merla nu e singurul italian stabilit in Beresti-Tazau. A mai ramas un altul in sat, tot pentru o femeie de-a locului.
Teodora Ciuraru