„Clepsidra“ gimnasticii onestene

Gimnastica a fost foarte iubita in municipiul de pe Trotus si multi onesteni retraiesc frumoasele amintiri cand numele Onestiului era pe buzele tuturor, prin marile performante mondiale realizate de gimnastele Nadia Comaneci, Teodora Ungureanu si celelalte componente ale “echipei de aur” a Romaniei ce s-au afirmat pe aceste meleaguri. Gheorghe Grunzu, “diriguitorul” sportului onestean in perioada sa de maxima glorie, isi aminteste de inceputurile gimnasticii in Onesti precum si de marile succese obtinute de-a lungul a peste 30 de ani. Confesiunile lui Gheorghe Grunzu pornesc de la sosirea in Onesti a antrenorului Bela Karoly: “El era profesor de educatie fizica la Liceul nr. 1 (actualul Colegiu National «Grigore Moisil») si impreuna cu el si cu prof. Alex. Popescu am pregatit o echipa de handbal fete junioare, cu care am ajuns la finala «Cupei oraselor». Aceasta competitie a avut loc la Constanta, fiind prezente echipe din 5 judete si din Bucuresti”. Echipa municipiului Gheorghe Gheorghiu Dej (a Onestiului) a invins reprezentantele judetelor Constanta, Timis dar si a municipiului Bucuresti si a jucat finala cu o echipa din Sfantu Gheorghe (jud. Covasna). “La acest meci, la care a fost prezent si profesorul Alexandru Popescu, am avut surpriza sa fim incurajati de reprezentantii gazdelor, pe care noi le invinsesem. Galeriile aclamau sacadat «numele unui comunist», Gheorghe Gheorghiu Dej, cu cel al Sfantului Gheorghe, intr-o atmosfera de nedescris. Noi am castigat trofeul competitiei, pe care l-am asezat in vitrina sportului onestean. Intorsi de la Constanta am aflat ca antrenorul lotului de gimnastica de la Onesti, Maricel Duncan, a plecat din localitate. Atunci Bela Karoly a sustinut un examen de specializare la gimnastica si s-a ocupat apoi de acest sport”, povesteste Gheorghe Grunzu.

De la primii pasi la marile performante

Gheorghe Grunzu ne-a marturisit cu multa caldura in suflet ca orasul era unul tanar, avea sub 25 de ani: “Elena Leustean, gimnasta medaliata cu bronz la Olimpiada din 1956 de la Melbourne, insotita si de alte gimnaste, a venit aici sa vada conditiile in care se pregatesc sperantele Onestiului in acest sport”. In acei ani, impreuna cu prof. Maria Simionescu, Gheorghe Grunzu a intocmit documentatia infiintarii la Onesti a Centrului Olimpic de Gimnastica, iar de la Federatia Romana de Gimnastica a venit prof. Maricel Duncan (care a stat aici mai putin de doi ani) si s-au transferat la Onesti pentru a obtine performante cu gimnastele sotii Bibire, Dobre si alti antrenori (succedandu-se 30-40 de profesori). “Primul succes a fost castigarea Campionatelor nationale de juniori I si juniori II de la Constanta. Micile gimnaste ale Onestiului se pregateau la Scoala nr. 3 (in cartierul TCR) si dupa 2-3 ani de zile, in «emulatia» din randul constructorilor, cu sprijinul primariei Onesti (a primarului Valerian Ghinet si a ing. Virgil Tamasescu), s-a construit sala de gimnastica. Majoritatea Campionatelor nationale de maestri la gimnastica le tineam la noua sala, ce a fost realizata dupa un proiect unicat. Disciplina era de fier, pentru ca inainte se dadea raportul asupra fiecarei competitii organizate si a rezultatelor obtinute”.

Miracolul de la Montreal

Pentru “seniorul” sportului onestean, Gheorghe Grunzu, “Montrealul (unde Nadia Comaneci a obtinut prima nota de 10 in istoria gimnasticii) nu a fost o iluzie. Toate gimnastele au evoluat foarte bine, iar Romania, prin Nadia Comaneci, Teodora Ungureanu si celelalte gimnaste, a ajuns cea mai cunoscuta tara”. Generalul-locotenent Marin Dragnea, ministru al Sportului in acei ani, s-a preocupat ca lotul national al Romaniei sa aiba toate conditiile de pregatire aici la Onesti. Campioane ale Europei, dupa victoria de la Skien, gimnastele onestene au fost primite intr-o grandioasa festivitate (cu muzica de fanfara, cu un tablou urias) pe stadionul Carom, iar dupa Olimpiada de la Montreal, la Onesti au ajuns saci cu mii de telegrame si scrisori de felicitare, pentru “echipa de aur” a Romaniei. Gheorghe Grunzu isi aminteste de “nebunia” din acele vremuri: “Din Germania precum si de la Disney Land, din numeroase tari, au venit oameni sa o vada pe «zana de la Montreal», cum a fost supranumita gimnasta Nadia Comaneci”.

Lauri pentru Nadia

Acum, “taind feliile timpului”, Gheorghe Grunzu a facut si o declaratie deosebita: “Nadia Comaneci nu trebuia sa paraseasca tara, pentru ca Nicolae si Elena Ceausescu se laudau cu ea ca si cu fata lor. Ea a primit, cu titlul de «Erou al muncii socialiste», suma de 400.000 lei, bani pe care nu-i putea avea multi in anii aceia. In 1977 Nadia a primit «Ramura de maslin», trofeul gazetarilor sportivi din lumea intreaga, numeroase distinctii. Pe posturile de radio ii erau inchinate melodii. Atunci, bani romanesti aveam cat de multi in tara, marci si dolari nu aveam. Plecarea Nadiei din Romania a fost «o mare bomba» si a adus mare bataie de cap”.

Confesiuni deosebite

Alte fapte inedite ne sunt impartasite de Gheorghe Grunzu. Cei mai buni fotografi sportivi, impreuna cu Consiliul National de Educatie Fizica si Sport au realizat un album Nadiei Comaneci, numit “Nadia – clipa care zboara”. In interiorul acestuia (un exemplar fiind pastrat cu o mare bucurie de interlocutorul nostru), se gasesc si cuvintle lui Bela Karoly: “Talentat este copilul caruia nu trebuie sa-i repeti de doua ori acelasi lucru. Uitati-va atent la ochii fetitei dumneavoastra si daca seamana cu ceidin fotografiile Nadiei, mergeti cu incredere la selectia de gimnastica”.

Generalul-locotenent Marin Dragnea, “presedintele sportului romanesc” (ce a fost prezent de multe ori la Onesti), cerand sa fie marita alocatia de hrana a sportivilor, a fost dat afara. Opinia “seniorului sportului onestean” privind secretul reusitei atator performante in gimnastica a fost una certa: “cei mai buni profesionisti din tara au lucrat la un loc pentru realizarea acestor mari succese. La lotul de gimnastica de la Onesti venea si directorul Centrului de Medicina Sportiva din Bucuresti, prof. Ion Dragan, dar si… pianisti”. Iar cand toate aceste lucruri sunt spuse si de cel care a fost sportivul Gheorghe Grunzu, ce a facut parte din comisia de organizare, dar a evoluat in Parcul Libertatii din Bucuresti la competitiile sportive de la Festivalul Mondial al Tineretului (cucerind cate o medalie de aur, argint si bronz), din anul 1953, atunci totul capata stralucirea unor confesiuni deosebite.