Tragedia unei familii onestene, fara raspuns
Alexandru Tima era student la Universitatea Bucuresti. Venise din Onesti in capitala si visa sa lucreze in presa sau publicitate. In septembrie 2009 a fost gasit mort, in conditii suspecte, in luminatorul unui bloc din Bucuresti. In urma sa a ramas multa suferinta, ancheta cu privire la cauza mortii acestui tanar onestean intarziind neasteptat de mult. La un an de la eveniment, in urma a numeroase insistente de continuare a cercetarilor, mama sa a aflat, dintr-un raport de medicina legala, ca Alexandru „a fost agresat, strans de gat si aruncat unde a fost gasit”.
Dincolo de aceasta intamplare, de cutremuratoarea suferinta generata de tragedie, impresioneaza faptul ca prietenii onesteni ai lui Alexandru Tima ii pastreaza acestuia o amintire vie, lucru edificator prin multitudinea de marturii stranse pe un site al neuitarii (onesteni.ro). „1 an, 2 ani, 3 ani si in septembrie vor fi 4 ani! Suna atat de mult aceste cuvinte, ce sunt mult prea mici… Un infinit si asta este abia inceputul, cand te gandesti ca nu stii nimic din ceea ce s-a intamplat!” este una dintre marturii, in timp ce intr-o alta il regasim pe Alexandru „un prieten adevarat, sufletist si patimas, pasionat, simpatic, placut, tolerant, inteligent si creativ, artist, vizionar, inovator, « cool» si cu personalitate, saritor, descurcaret, dedicat, mandru dar si modest si in acelasi timp ambitios, «trendy», iubitor, pacifist, dezghetat si deschis la minte. Si lista poate continua in ideea ca a fost, este si va ramane un prieten extraordinar”.
Faptul ca Alexandru Tima a fost inzestrat cu un deosebit talent, el realizand mai multe graffiti in municipiul Onesti este si el adus in atentie: „Orasul plange … ii este dor de tagurile tale. Ai fost cel mai bun la graffiti… Chit ca multe se vor sterge de pe pereti, un graffiti tot va ramane si ne vom aminti ca a fost facut de el”. „Scriu printre lacrimi ce nu se mai opresc… Trebuie sa se faca lumina in aceasta poveste absurda, in care se ignora suferinta sfasietoare si fara margini a familiei”, este notat intr-alt loc, mentionandu-se ca „in urma sa a ramas multa suferinta, care, din pacate, nu trece odata cu timpul. Sa-i pastram pentru totdeauna o frantura din gandurile noastre! Nu putem vorbi la trecut despre Alex. Tima, dar asa este viata, prea trista!”
Si randurile unei colege a lui Alexandru Tima de la Universitatea din Bucuresti sunt cutremuratoare: „Pe Alex mi-l voi aminti intotdeauna ca fiind acel coleg de grupa care asculta mereu muzica de calitate, se imbraca in haine largi si era politicos cu toata lumea. Ii placea graffiti-ul si zambea mereu… Acest lucru m-a facut sa realizez ca nu conteaza cat de ghinionisti sau norocosi suntem, cate note proaste si cate premii avem, cata pregatire profesionala sau cata lipsa de experienta, tot ceea ce conteaza este cum alegem sa ne traim viata si cum alegem sa ne comportam in toate situatiile complicate si apparent fara iesire cu care destinul ne pune in fata. Ar trebui sa nu ne lasam doborati de nimic, sa fim optimisti, sa prindem viata de fund si atunci cand ne intoarce spatele si sa zambim mereu”.
Ion Moraru
