Din centrul satului Buciumi, un drum povarnit coboara pe covorul frunzelor toamnei, pogorata de pe dealurile din jur, si, dupa un pod, ne lasa in fata casei ce gazduieste „Colectia de etnografie Aristita si Ghita Teaca”. O scandura de lemn incrustat indica incepul: 1971. Explicatiile lui Ghita Teaca, ale carui tample albe incadreaza tot timpul cautarea unei priviri intelegatoare, ne sunt calauza pentru a descoperi nu numai frumusetea obiectelor, dar si munca depusa de „restaurator” pentru ca fiecare exponat sa-si recapete stralucirea. „De 30 de ani tot adun obiecte, fiecare dintre ele avand o poveste… Am sacrificat toata casa pentru a le adaposti”, ne-a declarat din primul moment Ghita Teaca, maistru chimist la CAROM. Iubitor al artei plastice, el insusi un pictor a carui sensibilitate aduna culorile celor mai vechi case si biserici din satul Buciumi, Ghita Teaca pastreaza in memorie cei doi ani cand a studiat la Bucuresti pictura cu Nicolae Hilohi (artist originar de pe meleagurile comunei Buciumi, consacrat in pictarea frescelor in biserici). Isi aduce aminte cu placere de taberele de creatie la care a participat impreuna cu numele importante ale picturii bacauane – Vasile Craita Mandra si Stefan Pristavu, dar si de anul 1978, cand l-a cunoscut pe etnograful Dorinel Ichim, pe care l-a insotit in satul Buciumi, atunci fiind descoperita aici o rasnita dacica (prezentata de Revista Muzeelor si Monumentelor in acelasi an).
„Pasiunea de a colectiona o am de la Gheorghe Teaca, tatal meu” spune gazda, adaugand: „Am inceput intai sa strang documente de familie, apoi m-am orientat si catre cele din sat, spre obiectele traditionale si etnografice aflate in gospodariile taranesti. Astfel, din satul Buciumi am o «vartelnita» (care ajuta femeile la facerea sculelor de lana toarsa in fus), o cofa din lemn, dar si doua lazi de zestre. Acestea sunt nestemate pentru un muzeu vechi, una fiind impletita din rachita (prin 1920) si alta de lemn, realizata in 1940 si reabilitata cu rabdare si staruinta. Alaturi de butea pentru dus apa la camp am si o «tivda» (un vas facut dintr-un bostan), in care batranii nostri pastrau dohot (pacura pentru uns caruta), iar ca un alt obiect rar am si un «urzoi», cu ajutorul caruia firele de canepa (dupa ce era spalata la rau si intinsa), puteau fi puse in razboiul de tesut. Tot pentru canepa am si un «meletoi» (cu care era batuta canepa, ce statea 14 zile in apa pentru putrezirea fibrei lemnoase, firul trecandu-se apoi printr-o raghila). De asemenea, am si o «crivea», care ajuta la rasucirea franghiilor. Am descoperit pe meleagurile noastre si olane din lut, cu garnituri de clisa, ascunse in pamant, prin care curgea apa, precum si unelte diferite de lucru, o tesla indoita in forma de U, folosita la a face covate de lemn, precum si sfredere, pentru a putea fi date gauri la butoaie”. In colectia muzeala Aristita si Gheorghe Teaca, alaturi de un ciocan anume pentru tras sina pe roata se afla „piua cu chilug” (care arata faptul ca sarea se cumpara la drob), o tocila pentru ascutitul cutitelor si topoarelor, dar si bidinele cu par de porc mistret, o furca din lemn, precum si un „inblaciu” (folosit la batutul graului si pastailor uscate ale fasolei) si o banita (unitate de masura pe vremuri in lumea rurala). Intr-un colt al muzeului, Ghita Teaca pastreaza stramosul cantarului de azi – „Ocaua lui Cuza” (1.24 kg). 
In interiorul ineditului muzeu din Buciumi dam peste alt tezaur, cel al costumelor populare traditionale, pastrate si ingrijite de catre Aristita Teaca, tovarasa de viata a colectionarului. Ghita Teaca: „ Profesoara de lucru manual Maria Bogdan, care a activat intre 1960-1980 la actuala scoala «Ghita Mocanu», ne-a lasat o intreaga colectie de motive populare romanesti, cusute pe stergarele populare, si am strans toate aceste modele in mai multe caiete, ca sa ramana pentru cine e interesat sa le cunoasca. Pe langa costumele populare vechi pe care le pastram, sotia mea a impodobit in straie traditionale nationale mai multe papusi, s-a ingrijit de vechile stergare populare uscate.” In vitrina costumelor populare stralucesc apretate un costum national din 1940, o bundita din 1951, o camasa cusuta cu o dantelarie deosebita inainte de anul 1900, dar si o iie cu fir metalic. Alaturi sunt costumele de lucru, pieptare, o «prigitoare » (ce ajuta la coaserea acestor costume traditionale), iar dintre pernele frumos impodobite se arata un batran patefon. Camera e impodobita cu traditionalul blidar pentru vase, incrustat cu motive geometrice, un vechi patut pentru copii, dar si o masuta traditionala, care a adunat in jurul ei povestile unor generatii.
Muzeu surprinde si framantarile istoriei: chipurile celor trei eroi de la Razboiul de Independenta din 1877, Ion Magureanu, Nicolae Axente si Ion Barsan sau medalia „Avantul”, cu care a fost decorat Neculai Teaca in 1913, ca dovada ca a trecut Dunarea si in Razboiul Balcanic. Brevetul de erou al lui Gheorghe Abalasei, mort in august 1917 in luptele de la Ciresoaia si o fotografie din 1919, ce infatiseaza trupele romane in Budapesta, completeaza sirul exponatelor istorice, in randul carora se mai afla o goarna din Razboiul Balcanic si o sirena manuala (din roata), din vremea celui de-al doilea razboi mondial. Acestora li se adauga insemnele de la infiintarea primei scoli din „catuna” Buciumi, in 1860, la centenarul careia s-a tesut un covor. Exponatele adunate in cele trei – patru camere, de unde stralucesc si picturile infatisand casele vechi ale satului, arata despre „Colectia etnografica Aristita si Ghita Teaca” din Buciumi ca e o marturie nu numai a trecutului si a prezentului, ci si a viitorului, aceasta familie stiind sa arate pretuirea lor pentru tot ceea ce este romanesc.
Ion Moraru
