Elena Serbu: „Copiii citesc mai mult decat ne imaginam noi”

Biblioteca a incetat de mult sa fie doar locul de unde pasionatii de lectura imprumuta carti. Elena Serbu, directoarea Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti”, spune ca, de fapt, nu a fost niciodata doar atat. Lucreaza in biblioteca din 1999 si conduce institutia de cultura din 2011. E profesoara la baza, insa activitatea intr-o biblioteca i-a oferite si alte posibilitati de a se dezvolta din punct de vedere profesional si de a le da onestenilor, parca, sa se infrupte din pasiunea pe care o pune in tot ceea ce face.

Teodora Ciuraru: De ce ati ales aceasta cariera?
Elena Serbu: Am fost intotdeauna atrasa de carte ca obiect cultural si imi amintesc cu drag de zilele in care renuntam la o masa ca sa-mi cumpar o carte. Ca studenti, am fost multi insufletiti de aceasta pasiune, nu doar cei care am ales cariera de bibliotecari. Initial profesor de limba romana si de limba franceza la un colegiu onestean, am simtit la momentul in care s-a scos la concurs acest post ca nu as putea rata sansa sa lucrez intr-o biblioteca.

T.C.: Biblioteca, pentru oamenii mult prea preocupati de ce sa puna pe masa, e o institutie prafuita, neimportanta, fara prea multe activitati. Cand a inceput sa se transforme?E.S.: Cred ca de foarte multa vreme a inceput sa se tranforme biblioteca, iar unele servicii de care suntem mandri ca le putem oferi comunitatii isi gasesc radacinile inca de pe la 1928, cand a fost infiintata prima biblioteca publica onesteana, apartinand Societatii Culturale Cosanzeana. Anul acesta am si sarbatorit in cadrul unor Colocvii 85 ani de lectura publica onesteana, prilej de a desprafui niste pagini, niste fotografii in care se vede ca un grup de tineri entuziasti, elevi, studenti onesteni se ocupau si de alte lucruri: de organizarea de sezatori literare, dansuri populare, cenacluri, deci nu sunt lucrurile chiar atat de proaspete, de recente, cum ne imaginam noi.

T.C.: Biblioteca nu a fost si nu e nici acum doar un loc de unde imprumutam carti…E.S.: Sigur ca nu. Cu primul pas pe care-l face un utilizator nou in biblioteca, aceasta prejudecata se risipeste, pentru ca vede ca sunt expozitii permanente sau temporare pe holuri, expozitii de carte in salile de lectura si de imprumut, diverse activitati in parteneriat cu scolile si cu gradinitele. O institutie vie. Specificul muncii se schimba de la o zi la alta, dar tendinta e pe plan mondial.

T.C.: Ce presupune activitatea dumneavoastra dintr-o zi? Cei mai multi care lucreaza in privat spun ca la stat timpul trece, leafa merge, mai ales intr-o institutie de cultura.E.S.: Ne ocupam si de alte proiecte, pe langa imprumut si asigurarea studiului in salile de lectura. Avem concursuri prin care incercam sa promovam cartea si lectura la salile de copii. E vorba de concursul anual de lectura de la sala de imprumut si de concursul „Lectii la biblioteca”, in cadrul caruia copiii intra intr-un program asemanator „After school”. Avem colege care, ca si mine, provin din invatamant si se intorc cu placere la specialitatea de baza si pot sa dea o mana de ajutor calificata si la limba engleza, si la limba romana, si la matematica, si la biologie, si la chimie. Stim sa cautam informatia si sa oferim un model de studiu tinerilor, nu mai spun copiilor.

T.C.: Cat de mult se mai apropie copiii de cartea traditionala, intr-o perioada in care biblioteca le ofera alternative? Mai merg la rafturi sau merg tinta la calculatoare?E.S.: Cred ca si aceasta disociere – sala de internet separata de salile de imprumut – este de mare ajutor. Copiii care studiaza la sala isi programeaza prezenta in fata calculatorului ca o pauza intre temele la diverse obiecte.

T.C.: Ce citesc copiii?E.S.: Citesc mai mult decat ne imaginam noi. Si eu veneam de la scoala, de la liceu cu ideea ca tinerii nu mai citesc. Am descoperit cu mare surprindere si bucurie ca intr-adevar unele teme si romane din bibliografia scolara obligatorie nu erau consultate, insa citeau cu mare apetit filosofie, religie, arta, si puteam sa port niste discutii cu fostii mei elevi, care acum ma solicitau si aveam o comunicare pe alte baze, mult mai prietenoasa si mult mai democratic. Asa am aflat multe lucruri si despre ei.

T.C.: Cum ii afecteaza pe copiii si tinerii de azi trecerea de la „Ciresarii” la „Harry Potter” si „Jurnalele unei pustoaice” ?E.S.: Au multe colectii noi preferate. Conteaza si ce citesc, dar cred ca multi dintre noi avem o rezistenta la ceea ce ni se impune si atunci e bine sa presaram paginile de lectura obligatorie cu altele, care sunt mai amuzante, mai distractive, poate nu atat de educative, dar se gaseste o functie formativa in orice lectura, cred eu.

T.C.: Exista copii, tineri care au in sange lectura, sunt invatati de mici sa citeasca si nu trebuie impinsi sa intre intr-o biblioteca. Cum ii apropiati de carti pe cei mai putin pasionati?E.S.: La inceput, trec pragul bibliotecii in mod organizat. La inceput de an scolar isi fac permise, sunt insotiti de cadre didactice sau participa la proiecte educationale care au devenit aproape obligatorii pentru orice profesor, si ajung sa se simta bine in acest spatiu. Sunt cooptati si la Atelierele vacantei, pentru ca in Onesti vin si copii la bunici, la rude, si fac pasul spre biblioteca in cadrul Atelierelor vacantei, pentru ca nicio zi a saptamanii nu ramane fara un atelier: pictura, quilling, origami, improvizatie teatrala, lectura si video-proiectie.

T.C.: Cartea ar trebui sa ramana in centrul activiatiilor bibliotecii. Cum o mentineti?E.S.: Este greu, dar nu cred ca va muri interesul pentru carte ca obiect cultural obligatoriu si necesar. Combinam informatia in format traditional cu cea de pe internet.

T.C.: Persoanele active vin catre biblioteca?E.S.: Sunt, de cele mai multe ori, spectatori la vernisaje, la concertele programate in cadrul stagiunii artistice care anul acesta a implinit 12 ani, stagiune organizata datorita Academiei de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Sunt multe alte spectacole: de coregrafie, literatura, intalniri la care regasim aceasta grupa de varsta de care vorbeati, 30-50 ani, iar cei trecuti de 50 ani sunt prezenti la cursul Navigator 50+. Sunt si utilizatori care au anumite clase zecimale pe care le prefera: unii citesc literatura, altii religie, filosofie, stiinte, chiar tehnica, tehnologie, arte.

T.C.: Ce a insemnat Biblionet pentru Biblioteca Municipala Onesti?E.S.: O revigorare si o improspatare de forte, pentru ca biblioteca noastra, inca de la deschiderea acestui sediu, din 2001, a beneficiat de calculatoare si internet. In momentul in care prin Biblionet am primit zece calculatoare noi la Sediul Central si sase la Filiala Cosanzeana, am putut sa modernizam seriviciile. Biblionet a adus lumea in biblioteca noastra, oamenii dispun, in marea lor majoritate, de astfel de echipamente si acasa, dar indrumarea lor punctual pe anumite situatii de comunicare sau de accesare au gasit-o aici, si nu numai in cadrul cursurilor, ci oricand au avut nevoie.

T.C.: In momentul in care faceati Litere v-ati gandit ca veti ajunge femeia manager?E.S.: Nu, nu m-am gandit nici mai tarziu. Nu a fost unul dintre obiectivele mele profesionale, dar cred ca ma adaptez din mers si ca fac fata problemelor ivite in situatii concrete. Daruirea pe care o au colegii mei ma caracterizeaza si pe mine. Suntem o mana de oameni care ne dedicam fortele si abilitatile sa facem o biblioteca vie, de care sa se bucure multi onesteni si de care sa se vorbeasca cu drag la nivel local, dar si national. Performantele noastre sunt comparabile cu cele ale bibliotecilor judetene, dar trebuie sa va spun ca nu mi se datoreaza doar mie acest lucru, asa au stat lucrurile si inainte de a fi eu director. (…)

T.C.: Va reusi biblioteca sa tina pasul cu vremurile?E.S.: Eu cred ca da. Nu aceasta e marea noastra problema, sa promovam in continuare lectura, ci sa ne adaptam la provocarile moderne. Nu stim ce servicii noi vor fi cerute. Ne ocupam sa rezolvam acele lucruri de care are nevoie comunitatea, inca nu putem banui ce ni se va cere sa indeplinim pe viitor. Vointa exista, capacitatile noastre sunt perfectibile. Datorita sprijinului de care am beneficiat mereu din partea Consiliului Local si a Primariei Onesti am putut sa parcurgem cursuri de perfectionare, tot ce am avut nevoie.

T.C.: Da? Cultura, de cele mai multe ori, este lasata la coada…E.S.: Indiferent de oamenii care au fost acolo, am gasit sustinerea si fondurile necesare pentru a ne dezvolta colectiile, pentru a ne pastra un standard al serviciilor.

T.C.: Ce sanse sunt ca o institutie de cultura, cum este biblioteca, sa se poata autofinanta?E.S.: Va fi o alta provocare… Ar fi posibil, dar si greu, ca orice lucru nou. Pana acum, nu a fost niciodata conditionata intrarea la un eveniment de existenta nici macar a permisului, nu mai spun de achitarea unui pret pe un bilet de intrare, dar spectacolele care se organizeaza la Cinematograful Capitol: de teatru, de balet, de muzica, ne indreptatesc sa speram si noi ca, daca vom organiza evenimente de calitate, si acest impediment pe care il vedem acum va fi depasit.

T.C.: In final, as vrea sa treceti in revista ce alte servicii mai ofera Biblioteca Municipala onestenilor.E.S: Suntem implicati in tot felul de proiecte: imprumutul interbibliotecar, gratie caruia putem asigura oricarui cititor orice carte existenta in bibliotecile din Romania, ma gandesc la paginile Wikipedia dedicate lui Dorin Sperantia si lui Radu Rosetti realizate de colega noastra Lili Balcanasu. Derulam proiecte de orientare profesionala, cum e „Alege-ti profesia”, care a debutat in 2009 si a prezentat pana acum profesii mai rare: geolog, fizician, antropolog. La ultima editie, la Colocviile Bibliotecii, am prezentat si meseria de bibliotecar, dar imi pare rau sa spun ca doar un singur om din sala, o sala de 180 locuri, a spus la final ca l-am convins, ca si-ar alege profesia noastra. Avem rubrici in presa locala in care prezentam carti, rubrici de care se ocupa colegele noastre Nicoleta Salbatecu si Rodica Zaharia, iar rezultatele sunt imediate, avem solicitari punctuale. Avem o experienta foarte placuta si cu Cercul de biblioterapie, pe care l-a realizat domnisoara profesoara Alina Zamfir. (…) Voluntarii bibliotecii a fost un proiect pe care l-am dezvoltat, dar in ultima perioada voluntarii au fost mai putini. Sunt personae dispuse sa ne ajute in popularizarea evenimentelor noastre, sa faca actiuni de marketing cultural si care isi ofera serviciile si pentru indrumarea copiilor la internet sau pentru Atelierele Vacantei. Avem colege implicate in indrumarea trupei de teatru „Alfa”, trupa bibliotecii care, ca un ultim succes, a obtinut premiile I ale ambelor categorii de varsta la Concursul de Teatru pentru Copii “Neghinita”, de la Bacau. (…) Sunt multe, multe de zis. Oricat de mult as vorbi, sunt convinsa ca lucrurile ar putea fi imbunatatite, ca as mai avea ceva de adaugat.
Teodora Ciuraru