Cutitul la os

Revin in acest comentariu de mai multe ori la titlu. “Cutitul la os” este, poate, una din expresiile care sugereaza cel mai bine starea de fapt din ultimele saptamani din Romania, ca urmare a masurilor anuntate de Guvern pentru iesirea din criza profunda care a inghetat tara. Sunt cele mai dure masuri luate de un guvern in ultimii 20 de ani pentru a stopa, in opinia Executivului, declinul economic si financiar. Foarte multe persoane avizate, sindicatele, partidele din Opozitie au propus pe diferite canale si alte solutii, ceea ce inseamna a treia cale, insa Emil Boc, presedintele tin cu dintii de masurile propuse de ei, masuri care vizeaza doar taierea din cheltuieli, fara a accepta si alte masuri care privesc cresterea veniturilor. Orice incercare de a scoate la suprafata spre dezbatere si solutii alternative s-a lovit de incapatanarea guvernantilor, care tin mortis la aplicarea a ceea ce au stabilit, fara consultarea societatii civile, a patronatelor. Chiar daca au realizat ca exista un potential intelectual din diverse domenii care, cu buna intentie, au scos pe masa si alte solutii, se refuza din start sa fie discutate si, eventual, sa fie aplicate. Cutitul a ajuns la os, apasat de reducerea salariilor cu 25 la suta, a pensiilor cu 15 la suta si alte masuri care privesc alte drepturi care se inscriu in protectie sociala. Cutitul a ajuns la os si din cauza inconsecventei si incapacitatii actualului guvern de a gestiona efectele crizei. Este clar, este limpede pentru toata lumea ca suntem intr-o situatie disperata, romanii sunt constienti ca ceva trebuie facut, si asta foarte repede, in conditiile in care nu s-a facut nimic cu multe luni in urma, insa la fel de grav este si faptul ca membrii Guvernului au mintit, au mintit cu privire la situatia veniturilor, au mintit prezentand indicatori cu cifre si procente pozitive. Nici acum, cand 50.000 de oameni au protestat in fata Guvernului, Emil Boc nu are curajul sa restructureze administratia, ministerele, agentiile, companiile si societatile de stat sunt burdusite de personal supradimensionat, platit cu salarii ce depasesc imaginatia celor care traiesc dintr-o pensie sau un salariu sub 1000 de lei. De ce nu o face? De ce povara datoriei externe si publice este pusa doar in spinarea pensionarilor, a unor bugetari care isi duc zilele cu salarii de mizerie? Se vorbeste de solidaritate, de unitate, de dreptate sociala. Este jignitor pentru cetatenii Romaniei gestul meschin al unor parlamentari, ministri care isi vor dona o parte din venituri intr-un cont al saraciei. Este un gest de solidaritate? Pomana este salvarea tarii? Nu, nu pomana, ci un “cap limpede”, decizii si masuri coerente, economice, mai ales. Mandria, orgoliile, prostia, politicul nu-si mai au locul in actul decizional. Poporul, la care se face apel doar in campaniile electorale si-a spus parerea miercuri la mitingul de la Bucuresti, cu lama cutitului la os. Este randul Guvernului sa se trezeasca si sa-si aduca aminte ca a ajuns acolo prin vointa majoritatii, iar majoritatea si-a schimbat optiunea. Inca nu-i prea tarziu.