Direct sau invers?

Presedintele Romaniei Klaus Iohannis a avut prima confruntare directa cu justitia fiind prezent zilele trecute la sedinta Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Desi acest eveniment a fost “folosit de carcotasi” pentru a-si “rasturna of-urile” mai mult nemotivate, la nivel general discursul rostit de noul presedinte al Romaniei la CSM a fost unul “ingrijit, conventional, ce a continut si politeturi, obiective optimiste dar si indraznete observatii, cum a fost aluzia la supraputere. Discursul nu a fost o amenintare la adresa justitiei, cum se incearca a se raspandi” a mentionat un analist de buna credinta in timp ce ziarista Ana Otilia Nutu e mai “radicala”, afirmand: “Daca era ingrijorat cu adevarat de buna functionare a Justitiei, Iohannis ar fi putut sa vorbeasca despre presiunile «haznalelor» Antena 3 si Romania TV asupra procurorilor si judecatorilor care ii deranjeaza pe patroni, despre presiunile politicienilor asupra procurorilor si judecatorilor, despre «supraimunitatile» parlamentarilor si neaplicarea in Parlament a hotararilor judecatoresti definitive, despre scandalul cu bugetul DNA-ului de la sfarsitul anului trecut, despre incercarile repetate ale politicienilor de a taia din atributiile institutiilor cheie, despre Duicu si incercarea de a impune procurori obedienti in DNA, despre incapacitatea institutiilor executive de control (corpurile de control ale ministerelor, Curtea de Conturi) de a furniza informatii utile procurorilor pentru noi dosare privind furturile din banul public, despre incapacitatea ANAF de a recupera prejudiciile obtinute cu greu in instante de procurori si judecatori si, daca tot tinea mortis sa vorbeasca de riscul scaparii unor informatii sensibile din dosare, sa fi zis ca exista si riscul sifonarii catre cei anchetati!” Mentionam ca la aceasta intalnire Livia Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a adresat catre Iohannis: “Domnule presedinte, trebuie sa v-o spun, si nu vreau sa se inteleaga in niciun mod de catre cei care ne asculta ca justitia ar trebui sa devina o «supraputere» statala, nu, dar magistratii acestei tari au inteles ca nu trebuie sa negocieze niciodata independenta justitiei (…) Nu vom negocia niciodata independenta justitiei, nici macar de dragul unei «paci» politice!”
Cert este faptul ca poporul roman are nevoie de un presedinte care sa lucreze pentru el si vorba unei alte comentatoare (Ioana Hancu), “tara e cum e: o tara grea. Mentalitatile autohtone sunt cum sunt (multe gresite). Nu se schimba peste noapte, ci, poate, daca se continua ce s-a inceput acum 10 ani, se vor schimba in generatii. Pe de alta parte, situatia economica internationala (criza continua) si geopolitica (si asta in criza) e mai rea azi decat acum 10 ani. Si mai volatila. Carevasazica Iohannis nu se afla intr-o pozitie mai usoara decat se afla Basescu in 2004”. Si in timp ce unii isi mentin opinia ca “judecatorii te condamna «de nu ai aer», ca nu le trebuie dovezi, probe si nu au nicio problema «sa te bage» cu anii in puscarie”, altii doresc ca sa nu fie ori sa se mentina “mecanismele create ca sa protejeze abuziv judecatori si procurori ce comit «malpraxis», mecanisme prin care sa nu raspunda pentru erorile lor, pentru incompetenta si pentru rea intentie”. Ca altfel, Romania ramane… un stat invers!