Un inger senzual

Actualitatea literara

De la Dante si Eminescu pana la Constantin Th. Ciobanu si Dan Brown este plina literatura de ingeri si demoni. Avem chiar si un tratat “Despre ingeri”, datorat lui Andrei Plesu. Demonologia fiind net mai bogata, «soldatii puritatii» fac eforturi costisitoare in acest conflict, care nu se va incheia niciodata. Asa ar parea si “Jurnalul unui inger”, placheta de versuri semnata de Corina Paraschiv (foto) si aparuta in 2014 la Editura SIM. In realitate avem de-a face cu un «fals jurnal», caci scrierea este o suita de reusite poeme de dragoste, transfigurand sublim starile emotionale proprii unei fiinte umane in care demonicul si angelicul convietuiesc intr-o naturala dialectica. Desigur, setea de puritate, cautata candva de Fedra cu disperare, transpare aproape din fiecare pagina semnaland aspiratia fireasca a sufletului spre azur. Insa, in aceeasi proportie, ispite si placeri vinovate submineaza esicherul existential, restabilind prozaicul echilibru. Poeta nu-i nici “troita la margine de drum”, nici sarpe ce-si sasaie muzical ademenirea. Iata de ce lamentatia introductiva “A cazut un inger”, incercare de sublimare a prozaicului in poetic, nu ne smulge vreo lacrima. Din materia lirica necoagulata din cauza neclaritatii tematice (autoarea e in perpetua cautare, nu stie care anume este obiectul nelamuritei asteptari), merita retinute poemele ce izvorasc vulcanic din trairea frenetica a sentimentului erotic. Poeta bate la portile iubirii printr-o suita de intrebari retorice. La inceput semnalele primite sunt neconcludente. Cel cautat e doar un vis, o fiinta banala “care tinde / la seriale ieftine de luni”. Frustrarea naste suspiciuni (“cerem prea mult?”). Lipsa de armonizare lasa in suflet tristeti cenusii. Dorinta este insa tenace, arzatoare (“Mi-ar fi de ajuns pentru o vesnicie / Chiar o secunda de-ai fi fost al meu”) si, in cele din urma implinita. “Iubind printre stele”, vrajita de faptura Frumosului coborat din Soare, ea ii opune fermecatoarea ipostaza a unei alte frumuseti, transpusa in strofe reusite:”Saruta-mi sanul mandru si sfarcul ce ma arde, / Cuprinde-ma in palma ca darul mai de pret, / Atinge-ti buza dulce ca un arcus pe coarde / Si-n tainice lieduri frumos sa ma resfeti”. Aflata la zenit, feminitatea cere iubirea totala: “in zi de sarbatoare, /si-n zi de post, si-n ziua de apoi”, amorul e ascuns si ilicit, aspru si felin, “cu teama si pervers”, “poetic sau speriat”, cu dorinta si frustrare, demiurgic sau demonic, o torta vie explodand printre pulsari. Ambientul propice este fie celest sau terestru (din Babilon impreunand Antarctici cu Sahare, pana-n afund de Gropi de Mariane), fie natura eminesciana sau spatiul citadin (de la terase suspendate pana sub dus). Incendiarele declaratii de iubire se fac in direct, in scris, fatis, aluziv, sub forma de spovedanii, rugi, soapte sau tirade. Flacara pasiunii genereaza puterea sacrificiului dusa pana la umilinta. Iubirea este egoista si trezeste invidii, este expusa oprobiului public pentru prea marea ei capacitate de daruire. Cand i se pare ca pierde teren, poeta isi plange mahnirea “pe-un munte ceresc”. Noaptea devine grea, viata pustie, ranile dor, peste toate pluteste ispita extinctiei, dar nu oricum:”Iubitule, o ultima dorinta: / Inchide-mi ochii lin cu un sarut!” Resemnarea nu inseamna rnuntarea totala (“Te voi iubi in soapta de aici / De pe intunecata mea alee”). Morala se vadeste dura:”si-am invatat ca aripile dor.” Regretul este comunicat elegiac, eminescian, ca in “Dor de frumos”, poem citabil integral. Deznodamantul final este linistea eterna:”Voi adormi in placi mistuitoare / Si-un brad ma va jeli la capatai, / Cantand cu mine dragostea dintai, / Cand voi pasi.n ascunsele hotare”. Sunt tratate in volum si alte motive: mama, prietenii, “micul print”, iarna, rasu – plansu, forma tipic romaneasca de manifestare , lumea ca teatru (“circul de nebuni”), poeta refuzand rolul filosofic eminescian de spectator (“Iar eu sunt mai nebuna ca smintitii”). Forta poetica a Corinei Paraschiv sta insa in domeniul liric inspirat de eros. Cand paraseste acest drum comite inutilitati (un “Epilog” la mijloc de volum), naivitati lacrimogene (“Vagabondul”, “Copiii nimanui”), platitudini ce se cred filosofie (“Intrebari”), gratuite jocuri semantice (“Cubism”). Ceva mai bine ii sta in postura de comentator ironic al vicisitudinilor cotidiene (“O zi infernala”). “Jurnalul unui inger” este insa inainte de toate “jurnalul unui indragostit”, demonstrand ca paradisul de langa noi poate fi identificat cu puterea iubirii la cea mai inalta tensiune / fictiune. Merita intreaga gratitudine Asociatia Culturala “Fair Play”, aparatoare a rigorilor prozodice clasice, care a desmnat-o pe Corina Paraschiv castigatoarea Concursului de debut, editia 2014.
Prof. Aristotel Pilipauteanu

Da-mi din iubirea ta

Te vreau langa mine iubite
Sa-mi simti fericirea si plansul,
Sa-ti vad in privire raspunsul
Cand am intrebari nerostite.

Barbia ridica-mi cuminte,
Priveste-mi surasul stingher
Si toate-ntrebarile pier
Topite-n sarutul fierbinte.

Ma strange la piept langa tine,
Indreapta-mi suvita din plete,
Inspira-mi mirosul cu sete
Si umple-ti fiinta cu mine.

Inca…

Mai stau la fereastra
Sub luna albastra
Visand
La zilele pline
Cu zambet de tine
Arzand.

Prea mari penitente
La mici existente
Mi-or fi,
Dar scumpa-i trairea
Simtindu-ti iubirea
Si-o zi.

Astept sa rasara
O luna amara
De foc
Sa-mi arda pacatul,
Sa-mi stinga oftatul
Pe loc.

Dor de frumos
As fi urmat un drum nepamantesc
Plutind pe nori ce mi-ar iesi in cale,
De mi-ar fi dat un dram sa retraiesc
Emotia imbratisarii tale.

As fi corupt toti ingerii din cer
Si le-as cersi cu voce tremuranda:
“Un ultim an din viata va ofer
Sa pot sa-i mangai fruntea o secunda.”

L-as fi rugat pe insusi Dumnezeu
Sa-ncremeneasca timpul in trecut.
I-as fi ramas datornica mereu
Doar sa-ti ador fiinta cu-n sarut.
Corina Paraschiv