Calauzit de cugetarea eminesciana “viata noastra este o carare continua”, inginerul onestean Gheorghe Bogza, in cel de-al 25-lea “veleat” al casatoriei sale – fericit semn de “nunta de argint”, ne-a surprins placut in aceasta vara prin realizarea unei carti deosebite. Astfel, cu o ambitie greu de egalat acest “confrate intru condei” a adunat multe lucruri inedite despre o perioada sumbra a plaiurilor onestene – cand faldurile steagurilor rosii, comuniste cuprindeau zarile – si a dat tiparului volumul “Detinuti politici din coloniile de munca fortata de la Onesti si Borzesti”. Lansarea acestui volum a avut loc la Muzeul Municipal de Istorie intr-o atmosfera tipica evenimentelor stiintifice, fiind de asteptata fiecare luare de cuvant a participantilor. “A deschis calea” directorul muzeului onestean, dr. Ioan Vasiliu, care a declarat:”Autorul acestei lucrari a avut o misiune foarte dificila, pentru ca spre deosebire de noi, arheologii, ce cautam sa gasim vestigii istorice, el a beneficiat de documente afective. Daca intr-o transcriptie lingvistica «holocaust» inseamna arderea in totalitate a jertfelor pe care oamenii le aduceau zeitatilor, acest termen a fost «importat», fiind folosit in epoca comunismului, ca metoda de exterminare a celor care se impotriveau acestui regim. Despre aceasta perioada nu avem multe marturii, au fost multe colonii de munca fortata (la Periprava, in judetul Tulcea persoanele ce lucrau in colonia de aici erau intampinate cu deviza «Talhari, pentru a fi exterminati!») Oficial, detinutii politici au disparut in anul 1964, cand Partidul Comunist Roman a avut o deschidere, care a fost de scurta durata. Cand se credea ca noi toti o sa fim «oameni de tip nou», au fost persoane care « au avut neobrazarea» sa se ridice impotriva regimului si au scris manifeste pentru locuitorii tarii. Avem la Onesti exemplul lui Laurentiu Divile, care desi «scolit la scoala de partid» a avut curajul sa conteste epoca comunista; munca sa este un inceput si trebuie laudata! Sa speram ca la Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS), vor fi puse la indemana mai multe documente pentru a afla de «tortionarii» regimului si de alte lucruri ale acelor perioade”. Preotul Florin Smarandi (coordonator al preotilor la nivelul penitenciarelor din intreaga tara), a felicitat pe inginerul Gheorghe Bogza pentru realizarea acestei lucrari si a mentionat: “Sistemul penitenciar are reminiscente ce nu au putut fi sterse. Foarte multi oameni vad de bun augur victoria comunismului dar nu isi pun intrebarea «cu ce jertfa» a fost obtinuta? Poate ca o sa fie si in acest Onesti un monument inchinat detinutilor politici pentru ca exista o deschidere si din partea bisericii. Trebuie sa recunoastem ca si din sanul bisericii au fost preoti care au suferit mult prigoana comunista. Acum, dupa 50 de ani, se deschid arhivele… Spre bucuria si spre cunoasterea noastra sunt marturisitori in viata, ce pot spune de «experienta vie» traita prin inchisorile comuniste. Consider ca poti sa transformi oamenii cand cunoastem marturisirile celor care au suferit si cand ne cunoastem istoria adevarata. Este pacat sa ne ascundem dupa lozinci. Este un «voluntariat» de care avem nevoie, pentru a misca ceva in lumea aceasta, Onestiul fiind «orasul fara arhive» . O sa facem un demers pentru ridicarea unui monument iar pentru aceste zile pe care le traim, m-as bucura sa se construiasca la fel ca in perioada comunista – lucru greu de crezut – dar niciodata nu as dori ca sa se realizeze cu aceleasi jertfe!” Parintele paroh al Bisericii “Crucea de Piatra”, Gheorghita Arama a marturisit la noua lansare de carte a ing. Gheorghe Bogza (care este si autorul volumului “Borzesti – 1904, Marea sarbatoare inchinata Voievodului Moldovei” (Stefan cel Mare), aparuta in urma cu un an): “Cel mai bine este sa fii tu insuti iar Gheorghe Bogza este omul pe care trebuie ca sa il intalnesti, pentru a vedea ceea ce face ca o societate sa mearga sanatos inainte! Exista riscul sa ne pierdem identitatea nationala iar prin reusita realizarii acestei carti straduinta lui Gheorghe Bogza capata o valoare. Cartierul TCR din Onesti este zona unde s-a patimit foarte mult. Coloniile de munca se aflau in acest cartier si este o obligatie pentru mine sa ma interesez de lacrimile ce deschideau sufletele in vremurile de rastriste ale comunismului. Poate nu este intamplator faptul ca pe locul unde au patimit in tacere cei aflati in coloniile de munca se afla acum case in care se afla copii institutionalizati, ce nu vorbesc niciodata ci mai mult scancesc. Trebuie cautata o similitudine intre cei care au patimit si copiii din zona – o zona pe unde trec camioane. Pana si copiii de acolo se simt marginalizati si vreau sa gasesc aceasta profunzime a lucrurilor, daca nu cea dinafara, mai degraba cea dinauntru! Pe numele lor se aseaza nu doar libertatea noastra ci chiar si linistea noastra si sa avem nadejdea ca vom putea face mai multe lucruri pe care nici nu banuim sa le infaptuim”. Corneliu Cristea, presedintele Filialei Onesti a Asociatiei Nationale “Cultul Eroilor” a trecut in revista mai multe evenimente istorice de care vara ne aminteste si a mentionat “prin 1890 se nasteau copiii ce au luat calea Primului Razboi Mondial. Sa ne gandim la Nicolae Sova, la Radu R. Rosetti, la generali ai armatei, la romanii eroi si martiri a caror simpla rostire a numelor au faurit istoria nationala si militara. Lui Gheorghe Bogza ii stiu «nelinistea intru condei» si il vreau in Consiliul Local, de anul viitor!”
Istorie, communism si utopie
Un moment deosebit al acestei lansari de carte a fost cel in care a luat cuvantul Laurentiu Divile (onestean ce s-a impotrivit regimului comunist). “Suferintele au fost de neimaginat… Aici in Onesti am facut aceste manifeste. In 1965 am fost la Iasi la Scoala de Partid si nu am dorit sa mai continuam politica partidului. Aveam trei copii atunci cand au inceput cercetarile, mi s-a confiscat averea, un dulap, doua fotolii, un covor de iuta… Am avut restrictii timp de opt ani… In Onesti am fost un grup care consideram ca «nu ne prinde bine comunismul, cu Ceausescu», eu fiind sudor si secretar al organizatiei de baza… Toti am fost condamnati”, a declarat Laurentiu Divile, “supravietuitor al temnitei comuniste” de la Aiud (jud. Alba). Profesorul Stefan Epure a conturat imaginea Onestiului din anii 1957 – 1958 si a mentionat:”Tot orasul s-a construit sub ochii mei… si Scoala Medie Mixta nr. 1 si spitalul si alte obiective. Eram tanar si entuziast… Nu stiam sacrificiul cu care s-a construit acest oras si ma gandeam la inginerii ce puteau sa faca un oras frumos… Descoper in aceasta carte faptele de jertfa fortata din coloniile de munca din Onesti si laud osardia domnului Bogza. Valorile si eforturile pentru aceste valori trebuie sa fie in continuare pentru ca Onestiul sa ramana un oras de cultura si nu de falsa cultura!” Reprezentand Asociatia “Bucuria celor nevazuti” doctorul Ovidiu Secara a avut un cuvant plin de semnificatii la lansarea acestui volum, afirmand:”Pe la Borzesti a trecut si parintele Lacatusu – izvorator de mir si este un lucru deosebit ca multe localitati din Romania (trecute pe harta penitenciarelor) se bucura de prezenta unor sfinti.Acestia «au invartit cheia binelui in broasca raului» intr-un martiraj si vor fi stralucitoare in cer”. Daca publicistul Petru Done (cu “state vechi” in presa bacauana) a marturisit ca a crescut “in Grupul Social de la Borzesti, in colonie fiind si o scoala de constructii unde cei mai scoliti trebuia sa-i invete pe ceilalti”, scriitorul Gheorghe Dragan a considerat noua aparitie editorial a ing. Gheorghe Bogza ca “o piatra de temelie la o lucrare ce trebuie sa fie continuata. Apreciez faptul ca au fost prezentate documente oficiale si relatari ale celor care au suferit, fiind amintiti filosoful Petre Botezatu (din Iasi), Constantin C. Angelescu (fiul ministrului, ce a infiintat statiunea Sarata Monteoru), pe Lucian Valea. Ei au sapat santuri de 5 metri la Borzesti, venind de la Canalul Dunare – Marea Neagra. De asemenea, intre cei care au suferit multe chinuri s-a aflat si poetul Andrei Ciurunga (provenit din Basarabia) , scriitorul Alexandru Tatu si multi altii”. Cuvantul inginerului Gheorghe Bogza, autor al cartii “Detinutii politici din coloniile de munca fortata de la Onesti si Borzesti”, a aratat, cu multe date coplesitoare, argumentele pentru care a fost necesara alcatuirea acestei lucrari. Evidentiind mai multe lucruri despre aceste colonii Gheorghe Bogza a mentionat: “Aici au fost adusi detinuti politici (constituindu-se un veritabil lagar de munca fortata), care impreuna cu detinutii de drept comun au muncit la: drumurile de acces spre zona industriala Borzesti , la barajul si canalul de aductiune apa (in lungime de 7 km) de la raul Trotus la Termocentrala Borzesti; la baraci pentru cazarea muncitorilor; la sapaturi si apoi la umplerea acestora cu beton, pentru fundatiile unor cladiri industriale si locuinte din Onesti (intre care fundatiile Blocurilor de interventie, din apropierea Rafinariei Onesti); la activitati de zidarie, dulgherie, tencuieli, munci necalificate; la canalizari etc.” Autorul aduce si un imbold al prezentului: “Noi, onestenii de astazi, nu trebuie sa uitam sacrificiul tuturor detinutilor politici, in special al celor din Coloniile de munca fortata de la Onesti si Borzesti si, in semn de respect, sa le dedicam o placa sau o cruce comemorativa, cinstindu-i ca precursori ai celor care au luptat si au cazut in Revolutia anticomunista din Decembrie 1989”. In finalul insemnatului eveniment cultural la care a fost lansat noul volum, gazduit de Muzeul Municipal de Istorie dr. Ioan Vasiliu directorul acestei institutii a mentionat: “Istoria trebuie scrisa asa cum a fost! Sa spunem ca ceea ce a fost inainte de 1989 nu a fost «totul roz» si sa avem grija sa nu se mai repete ororile comunismului!” Este de mentionat faptul ca, asemeni navelor fluviale ori maritime ce odata lansate la apa isi urmeaza lungul drum taind valurile apelor asa si volumul semnat de ing. Gheorghe Bogza si-a inceput o frumoasa calatorie prin lume. Cartea (ce are si editie CD) s-a bucurat de un succes deosebit pe plan local (fiind prezentata si la manifestarile “Zilele Betleemului Stefanian”, ce au avut loc la Borzesti) si a ajuns si in biblioteci de renume, una dintre acestea fiind cea a Memorialului de la Sighetul Marmatiei (ce este ingrijita de cunoscutii scriitori Romulus Rusan si Ana Blandiana, care au pus mult suflet in realizarea acestui mare muzeu sighetean).
Ion Moraru