Despre Ziua Nationala a Romaniei si semnificatia ei din zilele noastre vorbim cu generalul in rezerva Alexandru Leonov, veteran de razboi si presedintele Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi din judetul Bacau.
Cum simtiti ziua de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, in acest an 2013?Gen. (r) Alexandru Leonov, presedinte ANVR: Vad ziua de 1 Decembrie ca sarbatoare nationala, cea mai mare sarbatoare nationala a romanilor, o sarbatoare unica. O privesc si cu o doza de tristete pentru ca nu toate cele bune sunt puse la locul lor, in momentul de fata. 1 Decembrie ar trebui sa ne gaseasca uniti, pentru ca „Unirea face puterea”.
Dar cine sa mai faca unirea astazi in Onesti, Bacau, Romania? Gen. (r) Alexandru Leonov, presedinte ANVR: Unirea trebuie sa o facem noi. Nu trebuie sa asteptam pe cineva din afara, pentru ca interesele noastre ne cer sa fim solidari.
Vedeti aceasta solidaritate in mai tinerele generatii?Gen. (r) Alexandru Leonov, presedinte ANVR: Eu am mare incredere in tanara generatie. Haideti sa spunem ca, prin vocatie, sunt un optimist incurabil. Atunci cand am trecut prin situatii deosebit de grele nu disperam. Inca nu am ajuns la punctul terminus. Poate o sa mai cadem, dar trebuie sa existe un sfarsit si de acolo un nou inceput. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial s-a folosit o zicere, atribuita lui Stalin, pe care o folosea in timpul unei perioade extrem de dificile pentru tara lui, si anume „va fi sarbatoare si pe ulita noastra”.
Prin modul in care sarbatorim Ziua Nationala si prin modul in care ne raportam la veteranii de razboi, credeti ca 1 Decembrie si-a pierdut semnificatia autentica?Gen. (r) Alexandru Leonov, presedinte ANVR: Cred ca se poate acorda o atentie mai sporita acestei zile si, implicit, veteranilor de razboi, cat inca mai sunt in viata. Parca nu mai suntem apropiati unii de altii, nu mai suntem solidari. Are Adrian Paunescu un vers sfasietor in faimoasa poezie Capul de la Torda: „Totusi, unde-au fost romanii, cand a fost taiat Viteazu?” Trebuie sa cautam fortele care sa ne uneasca din interior. Trebuie sa ne trezim la noi acasa si sa incercam sa ne gospodarim, sa punem randuiala in casa noastra. Nici actul Unirii nu a fost un dat, au existat demersuri premergatoare incununate cu Unirea. Ar fi nedrept de 1 Decembrie sa uitam de pasii importanti ce au dus la Marea Unire. Pasul facut de basarabeni in martie 1918, care dupa stapanire tarista de peste 100 ani s-au intors la patria muma. Iarasi un pas vital a fost Unirea cu Bucovina, care de la 1775 a fost sub habsburgi. Apoi a urmat momentul hotarator care a incununat dorinta istorica a neamului roman. In ceea ce priveste Bacaul, am putea spune ca poarta un anumit simbol. Acela ca de aici a pornit mesajul catre Alba Iulia, cu pilotul Vasile Niculescu, insotit de un ofiter de stat major, decoland de pe aerodromul de la Margineni. Au plecat in conditii de iarna, cu un avion fara carlinga, fiind nevoiti sa se unga pe fata cu vaselina pentru a rezista la frigul inaltimii.
Daca am vorbit de rolul Bacaului, care este locul Onestiului in istoria evenimentelor din cele doua Razboaie Mondiale?Gen. (r) Alexandru Leonov, presedinte ANVR: Onestiul s-a gasit in centrul evenimentelor militare care au avut loc, mai ales, in 1917. Atunci cand s-a dat batalia pe viata si pe moarte. Toate luminile erau focalizate catre Oituz, dar cand vorbim de Oituz, vorbim de toata Valea Trotusului …
Vorbim si de Casin, Manastirea Casin …Gen. (r) Alexandru Leonov, presedinte ANVR: Da, exact. Si de Targu Ocna. Imi aduc aminte din tinerete de un roman numit „Fata Moarta”, scris de un jurist, Ioan Missir, a carui actiune se petrece in zona Targu Ocnei. Si m-a emotionat de atunci prin ce sacrificii si jertfe ostasii romani au izbutit sa tina piept unor armate incomparabil mai numeroase si mai bine dotate.
Am putea spune ca Onestiul a fost bratul armat al Bacaului?Gen. (r) Alexandru Leonov, presedinte ANVR: Da! Fiind situat Valea Trotusului, Onestiul a intrat in retorta aceasta de foc. Acolo s-au consumat lupte si toata zona, de fapt, este presarata cu cimitire, incepand cu Poiana Sarata, Oituz, Manastirea Casin, Targu Ocna, Bogdanesti. E plin de cimitire ale soldatilor. E si justificata aceasta situatie, pentru ca Bacaul a fost centrul de comanda a operatiunilor militare. De aici au condus generalul, ulterior maresalul Averescu, capitanul Ion Antonescu.
Luptele din zona Onestiului au dat eroi Romaniei, dar si altor tari. Acolo au luptat si au murit rusi, germani, austrieci, unguri. Gen. (r) Alexandru Leonov, presedinte ANVR: La Onesti, care are traditie, a fost candva targ, dupa aceea a ramas o simpla comuna, ulterior regimul comunist l-a transformat in oras si intr-unul de frunte, am putea spune. Este important ca toti cei care au cazut au fost adunati in anumite osuare, cum ar fi si cel de la Zavoi, Comanesti. Sunt sute de oseminte ale ostasilor romani, 4 000 ale ostasilor rusi, cateva sute de germani. Acest lucru explica intr-un fel si caracterul poporului roman. Fiecare dintre acei soldati este un erou pentru cineva.
Care sunt amintirile dumneavoastra legate de razboi?
Gen. (r) Alexandru Leonov, presedinte ANVR: Eu fac parte din ultima generatie a veteranilor. In ’44 ma aflam la liceu, in Botosani. Intr-o dimineata au venit directorul liceului si un ofiter si ne-au spus ca toti tinerii nascuti pana-n anul 1928 sunt mobilizati. Ni s-a spus sa mergem acasa, sa ne luam hrana pentru doua zile si un rand de schimburi, iar in cateva ore sa ne prezentam la unitatea militara. Am plecat a doua zi incolonati si am strabatut din nordul Moldovei pana-n Oltenia. Am mers per pedes. Traseul nostru a fost si prin Valea Trotusului. Imi aduc aminte ca la Caiuti am fost intampinati de catre reprezentantii Primariei, care ne-au oferit o masa. Noi eram vai de capu’ nostru, rebegiti si infometati. S-a facut un cazan mare de fasole si mamaliga. A fost una dintre mancarurile cele mai bune. Am plecat din Caiuti si am trecut prin Onesti si am ajuns pana la Targu Ocna, unde am si fost cazati, pana cand ni se stabilea traseul de deplasare. Am ajuns pana in Oltenia. Acolo am continuat pregatirea militara, iar pentru a ne castiga painea lucram la oameni cu ziua. O parte au ajuns la regimentele sedentare care erau pe front, iar eu am ajuns la Centrul de instructie MTR Breaza. Ziua de 23 august m-a prins acolo. Acolo am ascultat la un aparat de radio mesajul regelui Mihai.
Cand ati intrat in randul veteranilor de razboi si cati mai sunt in judetul Bacau?
Gen. (r) Alexandru Leonov, presedinte ANVR: Eu mi-am definitivat statutul de veteran in anul 2000. Am fost gasit in arhivele militare ca luand parte la operatiunile militare, iar in virtutea acestor lucruri am fost declarat veteran. In 2000 am fost 35 000 veterani. In judetul Bacau mai sunt undeva la 1 700 veterani, in municipiul Bacau mai sunt pana-n 130, iar in Onesti aproximativ 15, cu domnul presedinte Alexandru Constantin in frunte. Avem si decanul de varsta in Bacau, generalul Traian Jugureanu, care va implini in mai 2014 104 ani. A stat 13 ani in prizonierat. A cazut in ’42 si abia in 1955 s-a intors acasa.
Care este pozitia duneavoastra fata de regalitate, Casa Regala a Romanei, in contextul unor dezbateri razlete in spatiul public?
Gen. (r) Alexandru Leonov, presedinte ANVR: Am apucat perioada monarhiei, desi eram elev la vremea respectiva.
Ati trecut prin trei regimuri de conducere.Gen. (r) Alexandru Leonov, presedinte ANVR: Da. Am prins regimul burghezo-mosieresc, cum i se spunea, regimul comunist si actualul regim. Fiecare etapa a avut si partile bune si pacatele lor. De pilda, eu nu sunt de acord cu osanalele care se canta regimului interbelic. Sigur ca au fost aspecte pozitive. Romania a ajuns in 1938 la standarde economice comparabile cu tarile dezvoltate, dar asta nu inseamna ca o asemenea calitate mergea pana jos. Am o fotografie veche cu copii care se duceau la scoala. Care mai de care mai sighinas, desculti si cu traistute. A fost destul de greu. Pe de alta parte, Casa Regala a fost o institutie care a jucat un rol vital, mai ales, in prima parte a monarhiei. Ma refer la Carol I, de numele caruia se leaga una dintre cele mai mari sarbatori ale poporului roman. Este vorba de cucerirea independentei nationale la 9 mai 1877. Dar sa nu uitam ca Unirea cea mare s-a facut si cu pretul sacrificiului celor peste 220 000 ostasi romani, care si-au dat viata pe campurile de lupta. Frumos a scris un istoric roman, ca Tratatul de pace de la Paris a fost semnat si cu varful baionetelor soldatilor nostri.
Domnule general Leonov, va urez la multi ani si va multumesc pentru faptul ca mi-ati permis sa consemnez amintirile dumneavoastra, pe care le putem impartasi cititorilor nostri. Gen. (r) Alexandru Leonov, presedinte ANVR: La multi ani, romane!
Ovidiu Munteanu
