De cum se zareste geana diminetii, in fiecare zi de sambata sute si sute de oameni se perinda in Onesti pe drumul care duce la iarmaroc. Dorinta de a ajunge cat mai repede dincolo de „podul de fier”, unde are loc targul saptamanal, se vede in ochii tinerilor, varstnicilor si batranilor de indata ce ajung in apropierea Garii. Pe poteci alaturate liniilor de cale ferata ori pe vechea sosea a Bacaului, toti se grabesc spre „Podul Alb”, cum mai e cunoscuta constructia de fier pe care circula si trenurile de pe ruta Adjud – Comanesti, ea fiind realizata de Anghel Saligny cu 132 ani in urma. Targovetii cu autoturisme ori cu carute vin pe podul peste raul Trotus, din satele care inconjoara Targu Ocna ori din cele rasfirate asemenea unei salbe de-a lungul drumului Onesti – Bacau. Cum la iarmaroc se aduna lume din toate vaile Trotusului, Casinului, Tazlaului si Oituzului, nu e de mirare ca soseaua care face legatura cu resedinta judetului se stranguleaza de fiecare data, scotandu-le fire albe politistilor. Pana spre orele amiezii e un continuu freamat, care da iarmarocului culoare si atmosfera. De cum treci pe sub poarta oborului te intampina parca toata lumea cu orice. Ca o ironie, in tot locul sunt lasate de izbeliste si se aduna mereu tot mai multe gunoaie si deseuri, desi niciodata nu lipsesc maturile de nuiele. Cu bucuria strangerii crengutelor de mesteacan ori de arin, cu o sarma trainica, fauritorii maturilor le asaza in mici „piramide”, doar-doar iau ochiul musteriilor. In cinci pasi dai de alti targoveti, pe care-i auzi de la distanta spunand ca „vremea se va raci si o caciula de blana este cea mai buna alegere”. Printre mesele, canapelele si dulapurile aduse in iarmarocul onestean intalnesti obiecte sculptate in lemn, unele, alintate „linguroaie”, de utilitate intr-o gospodarie rustica. Daca moldovenii de peste Prut te indeamna sa cumperi lame de motoferastraie, de fapt un bazar de scule si piese pentru orice lucrare casnica, in iarmaroc au ajuns si promoteri ai companiilor de telefonie mobila. Cu cat pasesti pe pista betonata, care e in afara spatiului inchis al targului, se lafaie pe langa garduri legumele toamnei, dar si zecile de saci cu graunte si malai. Dupa aliniamentul marginit de camioanele din care s-au desertat sacii, intri in paradox: locuitorii satelor, ce si-au lasat pamantul parloaga, se aprovizioneaza de la oras cu cereale, faina de griu si malai. „Aici grauntele sunt cele mai ieftine – 70 bani kilogramul. Unele sunt verzi, daca le stringi intre degete iese apa din ele. Dar sunt bune pentru animalele din gospodarie, care cu din astea au crescut. Decat sa te chinui cu semanatul, cu prasitul – la care e nevoie de ajutoare ca sa le platesti si cu celelalte treburi, mai degraba cumperi de aici… Este si faina din belsug!”, ne-a declarat berzunteanul Constantin F. Si onestenii get-beget se spetesc sa care faina de malai, pe care o cumpara „si datorita pretului mai convenabil, dar si gustului… pamantului nostru”, spune o doamna.
Cei care vin in targul saptamanal onestean au multe de vazut, incepand cu tinerii care vin cu porumbei la vanzare sau mestesugarii de hamuri. Veniti si dinspre dealurile Tutovei, dar si din indepartatul tinut al Nasaudului, ei isi etaleaza canapii din lana, dar au si bice, potcoave si cuie potcovite. Daca in cate un loc al targului oamenii se bucura de reintalniri si isi mai povestesc cate un necaz, in preajma vanzatorilor de hamuri istoriile cu cai sunt nesfarsite.
Imaginile de cosmar ale targului onestean sunt cele din perimetrul interior, unde marfurile aduse la vanzare (incaltaminte si imbracaminte second hand) sunt asezate pe pamant, pe folii de polietilena. Intinse pe mese, dar si pe jos, in toate punctele targului, „sehasurile” ofera un tablou din care Onestiul incearca sa scape, dar captivitatea in saracie e tot mai stransa cu fiecare an. De priveliste au parte si cainii de la adapostul pentru maidanezi, care e vizibil din targ. Conditii parca ceva mai bune decat ale porcilor din oborul onestean, carora lipsa unei plaforme betonate le ofera ocazia de a rama, doar-doar va veni un stapan care sa le curme mai rapid destinul.
Ion Moraru
