Seara unei zile de octombrie s-a umplut de lumina „Muscatelor din fereastra”, expozitia deschisa la Biblioteca Municipala „Radu Rosetti”. Pot fi vazute aici, pentru o luna, cele mai noi lucrari realizate de pictorul bacauan Aurel Stanciu, un prieten apropiat al simezelor onestene. La vernisaj, criticul Iulian Bucur a vorbit despre intelegerea universului artistic al profesorului Aurel Stanciu, calatoria aceasta fiind si mai placuta datorita faptului ca, de undeva din apropiere, rasunau acordurile muzicii de pian. In aceasta atmosfera, cuvintele lui Iulian Bucur au capatat o alta nota: „Operele de arta de pe simeze, din «firidele» expozitiei sunt un dar. Ele sunt deschise pentru a fi privite si aproape ca nu mai apartin pictorului Aurel Stanciu. Puteti sa credeti ceea ce doriti despre aceste «ferestre deschise», aveti tot dreptul sa fiti liberi in fata lor. Nu este dar mai mare decat cel al artistului ce isi ofera gandul spre a fi dus mai departe. Sunt multe priviri atrase asupra acestor lucrari si fericit este locul care te lasa sa mergi mai departe, sa patrunzi. Orice loc se cauta pe sine, iar ferestrele pictate de Aurel Stanciu, cu muscate mereu rosii, sunt un semn ca suntem bine primiti in fata tablourilor sale. Aceasta metafora cauta putere. Un bibliotecar orb din Buenos Aires spunea ca «frumusetea nu este altceva decat o senzatie fizica». Paradoxal, tablourile lui Aurel Stanciu sunt «intre gol si plin», intre pensulatia foarte plina si cea din abundenta, intre potential si ceea ce exista cu adevarat. Oferiti-va parte din voi acestor tablouri si le veti primi in intregime! Pentru ca in spatele acestor ferestre se afla un univers intreg!”
Dupa un ragaz de doua – trei priviri a luat cuvantul si autorul lucrarilor, pictorul Aurel Stanciu: „Eu asociez ferestrele cu varsta unui om. Ele sunt intrari ale luminii, dar si niste «epopei si golgote» ale casei unui om. Fereastra e locul pe unde privim lumina. Taranii au facut ca ferestrele sa fie impodobite, dar roase de timp ele sunt si mai frumoase. Am fost recent in Maramures, un loc de care eram fascinat, dar acum sunt dezamagit! Acolo nu numai casele s-au vandut in strainatate, ci si cotetele. In Certeze acum sunt constructii cu 3 – 4 etaje, cu gresie si faianta, care sunt pustii… Ici-colo mai vezi cate un batran stand la poarta, iar in fata portilor mohorul e inalt, pentru ca nu mai are cine-l cosi. Pentru mine, fereastra a ramas si va ramane o tema pe care o voi dezvolta. Priviti o fereastra si ganditi-va cate s-au intamplat in fata ei! Va veti aminti de copilarie, de bunici!” In timp ce profesoara Elena Serbu, directoare a Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti”, a primit cu bucurie indemnul „de a pastra si a iubi casele bunicilor”, pictorul onestean Ioan Tripa a subliniat ca „fiecare fereastra merita o floare”. Gheorghe Bogza a aratat ca „ferestrele arata resemnari, dar si evadari spre libertate”, el remarcand si faptul ca „florile din ferestre sunt logodite si chiar… moarte”. Cu intrebarea „cum ati putut pune amprenta anilor, pentru ca privind aceste ferestre m-ati teleportat in timp, la casa bunicilor?”, onesteanca Florina Jugaru a deschis un dialog a carui „concluzie” a fost unanim acceptata: muscatele au o culoare a vioiciunii, prin aceste flori se vede viata din fiecare casa, formand un simbol al continuitatii.
Ion Moraru
