Privita din istorie, comuna Sanduleni este cea a carui nume este legat de al vistiernicului Sandulache Sturdza (cu intinse mosii in Moldova, una fiind la Ruginoasa, unde acesta a construit un impunator palat si o biserica de conac). Daca pozitionam Sanduleniul din punct de vedere geografic si rutier, localitatea se afla la confluenta Turluiului cu Tazlaul si la desprinderea din soseaua Onesti – Bacau a drumurilor spre Versesti, Floresti (Tescani) si Strugari. Contemplata insa din orizontul estival al verii anului 2012 comuna Sanduleni a devenit locul petrecerii unei nemaipomenite vacante de catre copiii ai caror parinti muncesc in strainatate (Italia, Anglia, Spania, Israel, Japonia si in alte tari). “Perla” cununii de vis a acestei vacante a fost organizarea unei activitati (ce s-a bucurat si de sprijinul primarului comunei, prof. Petrica Clopotaru), la care alaturi de copiii parintilor care muncesc in strainatate s-au aflat si copiii veniti la bunici din multe locuri din tara precum si cei din localitate. Initiatoarea actiunii a fost bibliotecara Marioara Lungu in colaborare cu directoarea adjuncta a Scolii Sanduleni, inv. Maricica Ardeleanu, si cu preotul paroh ortodox Daniel Puiu. “Mica suparare” a unui baietel din Constanta, venit la bunicii din Sanduleni, ca aici nu isi gaseste prieteni pe masura a adus prilejul de a atrage cât mai multi copii, creându-se oportunitatea ca acestia sa cunoasca institutiile publice (biblioteca, scoala). Astfel au vazut ca la Biblioteca Comunala este implementat programul “Biblionet”, ce le-a oferit posibilitatea de a naviga pe internet iar la scoala au putut cunoaste multi colegi de vârsta lor in cadrul unei reusite activitati culturale. “Ne bucuram sa avem in mijlocul nostru tineri ce strabat meleagurile in lung si in lat, pentru a descoperi acest «colt de rai», care este comuna Sanduleni. Copiii pot aprecia bunicii la justa lor valoare. Stim si ca dorul de tara ii macina pe cei care lucreaza in strainatate si, dupa un an de zile, luna august este una a sarbatorii reintâlnirii”, a declarat bibliotecara Marioara Lungu si cu gândul ca dupa reintoarcerea fiilor si fiicelor Sanduleniului in strainatate parintii si bunicii lor ramân cu grijile si nevoile.
File din monografia comunei
La Scoala cu clasele I-VIII din Sanduleni la inedita intâlnire a copiilor au participat lector universitar Doina Cmeciu, de la Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacau, membri ai Ansamblului “Siminocul” din localitate, mesterul popular Marian Lungu (cunoscut prin autenticele costume populare nationale, la realizarea carora trudeste cu meticulozitate) precum si Ovidiu Rusu, un tânar desenator care promite, el fiind elev al Colegiului National de Arta “George Apostu” Bacau. Inv. Maricica Ardeleanu a prezentat câteva file din monografia comunei Sanduleni, numita pe timpuri Larga. S-a evidentiat faptul ca la Sanduleni sunt 1620 hectare de teren arabil, 1318 hectare de padure, 90 la suta dintre locuitori se ocupa cu agricultura, in localitate fiind 16 societati comerciale cu raspundere limitata (SRL) si tot atâtea asociatii familiale. Sanduleniul se mândreste cu scoli construite de peste sapte decenii, in prezent are un sediu nou al primariei iar spre finalizare se afla noul camin cultural. In comuna a avut loc (in 2011) cea de-a V-a editie a Festivalului anual de datini si obiceiuri traditionale iar ca un punct de atractie este Muzeul Etnografic, alcatuit prin stradania preotului paroh Daniel Puiu. De comuna Sanduleni se leaga si copilaria si formarea a doua mari personalitati ale literaturii române contemporane – poetul Constantin Th. Ciobanu si prozatoarea Mara Paraschiv (in ale carei amintiri cei mai frumosi sunt mestecenii albi ai acestor meleaguri).
„Oglinda” familiilor revenite pentru scurt timp
Pentru a convinge pe toti invitatii, in rândul carora s-au aflat si parinti si bunici, de faptul ca traditiile fac parte din viata satului, Ansamblul “Siminocul” a prezentat un program de cântece si dansuri populare din zona. Coordonat de Marian Lungu, mester popular ce a dus numele comunei Sanduleni peste granitele judetului si ale tarii, acest ansamblu prin evolutia sa a dovedit ca este “marea mândrie” a zonei. In vârtejul dansurilor s-au auzit ritmurile cunoscutelor melodii ale regretatului viorist bacauan Ion Dragoi. In “curgerea lina” a suitei de dansuri prezentate s-a impletit bucuria pasilor de dans cu autenticitatea costumelor populare traditionale, lucrate de iscusitul mester popular Marian Lungu (ce este si coregraf al ansamblului, acest fapt amintind ca la rândul sau activeaza in Ansamblul “Ca la noi” din Bacau). Prin programul artistic prezentat Sanduleniul a fost trezit la viata in modul cel mai sublim, nu putine fiind persoanele in vârsta care au avut ochii inlacrimati. “Satul natal este pastrat cu sfintenie in sufletele oamenilor de aici si acest lucru poate fi o mândrie a comunei noastre”, a declarat invatatoarea Maricica Ardeleanu, relevând si faptul ca “nimic din sufletul celor plecati de acasa nu se uita”. Lectorul universitar Doina Cmeciu, coordonatoare a unui proiect european, a surprins in cuvintele sale puternica traire sufleteasca a acestui moment. “Am fata in fata, in oglinda, o familie cu doi parinti si bunicii. Admir dialogul si mândria parintilor, intreg dialogul de aici dar si munca si entuziasmul dumneavoastra, in mod deosebit. Cred ca totul este o pasiune si in realizarea costumelor populare traditionale, totul este o migala… De la opinci pâna la trandafirul rosu de la broboada, este foarte multa dragoste sadita in sufletele tinerilor din Sanduleni! Colaborarea dintre scoala – primarie – biblioteca – biserica statueaza valorile satului românesc”, a declarat distinsul cadru universitar bacauan.
Oaspeti din Tara Soarelui Rasare
In rândul participantilor la actiunea proiectului “In vacanta la bunici” am intlnit pe fratii Marius si Kevin Kashiwazaki (de 8 si 13 ani), din Japonia. Puternicul tsunami de anul trecut din “Tara Soarelui Rasare” a facut ca, adusi de mama lor la Sanduleni, ei sa se bucure acum de curgerea lina a Tazlaului si de caldura prietenilor si colegilor din acest sat. “Acesti copii japonezi s-au integrat foarte bine la scoala noastra iar Marius a obtinut premiul I la sfârsitul anului scolar. Ei au trait chiar in orasul unde a fost surprinsa de marea inclestare a naturii o centrala nuclear-electrica, aflat la 200 km de Tokyo”, ne-a declarat inv. Maricica Ardeleanu. Mama celor doi copii, Maria Kievici, a mentionat: “Acolo inca persista radiatiile iar aici au prieteni, au invatat Limba româna. Ca parinte este cel mai important sa ii vezi fericiti! Când vor creste mari vor decide singuri, România sau Japonia sa fie tara unde vor locui!” In preajma fratilor din Japonia mai tot timpul s-a aflat Ovidiu Rusu, ce a avut deja o expozitie de arta la Bacau. El ne-a marturisit ca are un loc unde isi pastreaza toate diplomele pe care le-a primit iar pentru a munci, nu tine cont de trecerea zilei si a noptii. “Daca as avea timp as lucra si mai mult. Doresc sa urmez sectia de pictura monumentala”, ne-a declarat Ovidiu Rusu, care are vocatie pentru pictura religioasa. Ovidiu Rusu, care a pictat prima sa icoana in clasa intâi, fiind vrajit de “arta penelului” urmarind un pictor la realizarea frescelor de la biserica din sat, a absolvit anul scolar cu media 9,85 iar acest fapt ii intareste convingerea tatalui sau, Mihaita Rusu, ce ne-a declarat: “fara sacrificii nu faci nimic in viata, nu realizezi nimic!”
Traditiile satului sunt duse mai departe
Vizita la Muzeul Etnografic a adus in rândul copiilor o bucurie generala. Meriam si Abrumy Musa (frati ce traiesc in Israel), Melisa, Valentina, Cristi, Adrian, Alina – ai caror familii lucreaza in strainatate, au “scotocit” cu mult interes fiecare obiect etnografic expus in muzeu, ghid si gazda fiind Andrei, fiul preotului Daniel Puiu, un copil de câtiva ani, plin de energie si voiosie. Pipairea multor obiecte expuse, strigatul de mirare la vederea altora au aratat o atractie pentru aceste meleaguri, de care se despart cu greu spre sfârsitul lunii august, la rentoarcerea in strainatate. “Sufletul cald” al acestei actiuni, bibliotecara Marioara Lungu a punctat emotional bucuria trairii frumoaselor clipe impreuna cu copiii reintorsi la bunici, declarând: “Difuzorul de altadata, la care se ascultau stirile, casele racoroase de lut, fascinatia copiilor din fata oalelor de lut si a mastilor traditionale ne fac sa credem ca actiunea noastra si-a atins scopul, copiii crescuti in diverse tari putând comunica. Ei in fiecare an vin in România si lasa tristi la plecare pe bunicii din sat! Aceasta actiune nu este in zadar; vor ajunge si ei sa duca mai departe traditiile satului! Nu stim daca lacrimile bunicilor au fost de fericire! Dorul este cumplit, ravaseste sufletele si daca azi am incercat ceva, inseamna ca suntem la inceput de drum!” Si in bucuria aceleiasi trairi s-au auzit si cuvintele dascalului Vasile Spiridon, de la biserica ortodoxa din Sanduleni:
“Copilul se dezvolta atunci când vede ca se dezvolta ceva in jurul lui. Iar noi trebuie sa le orientam calea. Traditiile nu au murit insa omul trebuie sa fie legat intotdeauna de acestea, fiindca daca le pierde, pierde tot! Suntem si invidiosi si necontrolati in anumite puncte de vedere, dar oare spune ceva faptul ca in Italia am vazut pastrate cu sfintenie covoare românesti cu alesatura, ca românii sunt mai apreciati in alta tara decât in România, unde tot ceea ce facem este negativ? Copiii trec prin multe drame sufletesti si trebuie sa incercam sa vindecam sufletele lor!”
Ion Moraru
