Intrebari in zadar…

Acum, cand vorba unui onestean – “nu se mai poate face nimic la Rafo, pentru oprirea taierii instalatiilor la fier vechi” – am aflat ca au luat atitudine si parlamentarii Onestiului, asupra acestei probleme! Bineinteles ca nu toti, chiar cel din acest municipiu, aflat in mijlocul rafinorilor de cateva ori, nu a facut inca o declaratie politica asupra acestei situatii foarte critice. UNPR-istul Marcel Bujor a declarat la tribuna Parlamentului Romaniei: “Actionarul majoritar al RAFO Onesti a decis inceperea procedurii de desfacere – vanzare – a activelor si utilajelor aferente ale companiei, din cauza situatiei financiare cu care se confrunta rafinaria”, pentru ca lasandu-se “frapat” de cuvinte anoste si fara miez, sa adauge: “Sumele obtinute ca rezultat al desfacerii activelor si utilajelor vor fi folosite in cadrul companiei pentru intretinerea activitatii curente, plata obligatiilor de mediu, intretinerea infrastructurii companiei cu scopul viitoarei utilizari a teritoriului in calitate de platforma industriala pentru implementarea unor proiecte tehnice” (?!?) Apoi senatorul Marcel Bujor a amintit situatia clara: “Angajatii RAFO, precum si locuitorii municipiului Onesti au considerat, in urma comunicatului actionarului majoritar, ca soarta rafinariei a fost pecetluita. RAFO Onesti, odinioara «perla industriei romanesti», se indreapta cu pasi repezi catre o posibila lichidare a instalatiilor, un adevarat moment dramatic pentru municipiul Onesti si judetul Bacau… RAFO a fost infiintata in anul 1956, fiind una din principalele rafinarii de prelucrare a titeiului, una dintre cele mai mari rafinarii de la noi din tara si unul dintre contribuabilii importanti ai judetului Bacau. Societatea a fost privatizata in anul 2001 de catre Autoritatea pentru Privatizarea Participatiilor Statului, actuala Autoritate pentru Administrarea Activelor Statului, in cadrul procesului de privatizare fiind vandut pachetul majoritar de actiuni. Rafinaria din Onesti nu mai functioneaza din anul 2008, aproximativ 800 de angajati au fost trimisi acasa, fiind pastrati 410 angajati pentru conservarea instalatiilor. Acest colos industrial a stat la baza dezvoltarii economice a municipiului Onesti, a judetului Bacau si, nu in ultimul rand, a constituit principala forta economica a regiunii Moldova. Decaderea platformei petrochimice a insemnat si decaderea Onestiului si a locuitorilor sai, o rata a somajului ridicata si un fenomen de emigrare a populatiei apte de munca. Pe intreaga platforma petrochimica de la Borzesti lucrau, in decembrie 1989, aproximativ 16 000 de oameni. in prezent, mai sunt 410 angajati, care spera ca Onestiul sa nu se transforme in «a doua Vale a Jiului»”. Poate cuprins de aceeasi amagire in care onestenii nu au mai crezut de peste trei ani – aceea de «repornire a rafinariei», Marcel Bujor nu s-a dezis de un lucru (doar) frumos: “Tinand cont de faptul ca starea utilajelor statice si dinamice este impecabila, actionarul majoritar a revenit la decizia initiala de a vinde din activele si utilajele companiei, dand asigurari ca lucreaza la un plan de salvare a rafinariei, avand nevoie de sprijinul moral, logistic si financiar al autoritatilor statului pentru demararea acestui proiect de dezvoltare, si nu de lichidare a rafinariei” Ce bine ar fi!!! Si ce bine ar fi fost daca Marcel Bujor ar fi spus macar in urma cu un an ceea ce a declarat acum: “Cunosc faptul ca posibilitatile reale de interventie ale Guvernului in activitatea firmelor cu capital integral privat sunt limitate. Din pacate, latura sociala si economica legata de salariatii acestei mari unitati industriale a fost uitata de guvernanti, in conditiile in care promisiunile nu s-au materializat, iar locuitorii municipiului Onesti si cei din localitatile invecinate au ramas fara locuri de munca si, implicit, fara venituri. De la tribuna Senatului, solicit Guvernului si autoritatilor statului ca, pentru evitarea unui nou dezastru economic si social la nivelul platformei Borzesti, sa invite actionarul si administratia RAFO la o serie de consultari pentru demararea unui program de modernizare a rafinariei si reabilitare a spectrului economic in municipiul Onesti. Fostii angajati cu somaj sau ajutor social inca mai spera ca platforma onesteana sa renasca din propria cenusa si sa dovedeasca, inca o data, calitatea de oras industrial a Onestiului”.
Parlamentarul Vasile Nistor a adus, tot tardiv, de la tribuna Parlamentului, date noi in Dosarul Rafo, mentionand: “Anul 2008 a fost practic ultimul an in care rafinaria din judetul Bacau a mai produs motorina sau benzina. De atunci, compania a facut afaceri doar din vanzarea unor active diverse, utilajele si echipamentele tehnologice fiind pastrate in conservare, iar salariatii reducandu-se de la cateva mii la cateva sute. Mai mult, in 2009, cele 43 de benzinarii ale RAFO, au fost vandute si astfel in ultimii ani a mai ramas doar numele din ceea ce a fost platforma de la Onesti. Acum insa, RAFO a ajuns in regretabila situatie de a fi dezmembrata si vanduta la fier vechi, in conditiile in care mai avem doar patru rafinarii care mai pot functiona, din cele zece mostenite, si nici una dintre ele nu au capital integral romanesc. Informatiile publice relateaza faptul ca Ministerul Economiei a aprobat, de-a lungul ultimilor ani, mai multe memorandumuri in scopul initierii unor masuri de sprijin pentru SC RAFO Onesti SA, sub forma oferirii unor garantii de stat pentru finantarea planurilor de redresare ale companiei. Deznodamantul de zilele trecute, reliefat de decizia de a dezintegra rafinaria si a o vinde la fier vechi, indica faptul ca asa zisele intentii ale statului de a contribui la salvarea RAFO au fost, din pacate, zadarnice”. Senatorul Vasile Nistor a pus si cateva intrebari: “cine se face vinovat de aceasta situatie. Cum a fost facuta privatizarea, care au fost clauzele contractului de privatizare, cum a fost monitorizat contractul de privatizare, cine si cum a urmarit ce se intampla cu banii garantati de statul roman, de ce nu s-au luat masuri de rascumparare a actiunilor atunci cand s-a vazut faptul ca rafinaria se indreapta spre dezastru?”Ramane totusi o singura intrebare: cine raspunde de tot “dezastrul” de la Rafo?