Urcus spre Dragoste

Trecuti de jumatatea Postului Mare, propunem in acest editorial un cuvant de invatatura al protosinghelului Marcu Petcu, preot duhovnic la Manastirea Sucevita, loc de inchinaciune pe care foarte multi buni crestini il viziteaza. Mai mult, pe unul din peretii acestei frumoase manastiri din nordul Moldovei este infatisata “Scara virtutilor” iar sensurile si semnificatiile treptelor acesteia ne sunt impartasite de parintele protosinghel Marcu Petcu: “Pelerinul ce-si poarta pasii sufletului catre izvorul datator de hrana duhovniceasca intruchipat de Sfanta Manastire Sucevita, odata ce intra pe poarta vechiului locas, se poate bucura de armonia ce i se deschide in fata ochilor, o oglinda in fresca a urcusului duhovnicesc, datatoare de raspunsuri, dar si nascatoare de intrebari. La doar cateva zeci de metri de la intrare, se desfasoara, pe peretele nordic al bisericii manastirii, o scena incantatoare cromatic, dar tulburatoare, pentru unii, din punct de vedere al intelesurilor si sentimentelor ce le trezeste. De cateva secole, dupa praznuirea din 6 august 1596, cand a avut loc sfintirea picturii realizate de fratii zugravi Ioan si Sofronie, mii si mii de suflete si-au regasit aici, in fata acestor fresce, vocatia de «vrednici ostasi ai lui Hristos», cum frumos au fost numiti in Taina Sfantului Botez. «Scara virtutilor», impresionanta scena atat prin amploarea compozitiei, cat si prin contrastul dintre ordinea ingerilor si haosul celor din iad, reda sintetic lupta dintre bine si rau si potenteaza incercarea omului de a pasi spre perfectiune, spre a-si redobandi chipul dumnezeiesc pierdut prin caderea in pacat. Compozitia «Scarii Virtutilor», pastrata pana astazi la Sucevita in conditii exceptionale, se pare ca a fost adusa in Moldova de catre zugravul grec Stamatello Cotronas, cel care, in 1552, a pictat-o la Manastirea Rasca. Tema duhovniceasca ce se comunica grafic privitorului apartine Sfantului Ioan Sinaitul, numit si Scararul (Klimax in greceste), dupa numele tratatului de morala «Scara Dumnezeiescului Urcus», redactat de catre acesta pentru calugari, dar impropriat si de numerosi mireni dornici de o vietuire bineplacuta lui Dumnezeu. In pictura bisericilor aceasta tema mai apare si la Dobrovat, Pangarati, «Sfantul Ilie» (Suceava), Cetatuia (Iasi), dar o vedem zugravita si in Tara Romaneasca, la Hurezi. Comparand frescele din toate aceste locuri nu putem sa nu observam ca zugravii Sucevitei au realizat cea mai ampla interpretare a «Scarii Virtutilor» din intreaga iconografie romaneasca. Plasata in centrul fatadei de nord si chiar pe axul intrarii principale in incinta manastirii, ea atrage imediat privirile celor ajunsi aici. Rostul acestei «strategii» iconografice este evident, el vizand importanta intalnirii cu Sfantul Ioan si cu Scara sa… In opera sa, Scara, Sfantul Ioan descrie treizeci de trepte ale urcusului spiritual ce duce la indumnezeire, telul ultim al nevointei. In reprezentarea inspirata de aceasta scriere, etapele inaltarii duhovnicesti sunt redate prin tot atatea trepte ale unei scari care se sprijina pe pamant si ajunge la cer, simbolizat printr-o bolta din care iese Hristos. Scara este destul de inclinata, sugerand ideea ca se cere mult efort pentru ridicarea la niveluri mai inalte de comuniune cu Dumnezeu. Pasirea alternativa cu picioarele pe trepte este, dupa Sf. Teofan Zavoratul, simbol al faptului ca acest urcus sau proces de induhovnicire este strabatut atat cu sufletul, cat si cu trupul, de catre omul intreg. Urcusul Scarii este o adevarata epopee duhovniceasca a omului in cautarea propriei identitati. Pe de alta parte, faptul ca scara isi are ultima treapta in Iubire arata ca in iubirea desavarsita vointa omului ajunge, in libertatea Duhului, la unirea desavarsita a vointei umane cu voia lui Dumnezeu. In varful scarii este reprezentat Hristos, ceea ce demonstreaza ca rostul urcusului este apropierea de Dumnezeu in Hristos; cei ce urca privesc astfel nu la trepte ca la scopuri in sine, ci la Cel care li se descopera ca tinta de dincolo de trepte, atragandu-i in taina dumnezeiasca. In unirea cu Dumnezeu omul intreg devine Iubire. Foarte important este ca, din punct de vedere duhovnicesc, forta care ne ajuta sa urcam pe scara care duce la cer sunt virtutile. «Virtute», in limba greaca, inseamna Putere, deci, cand implinim o virtute din cele prescrise de Sfantul Ioan Scararul se adauga sufletului nostru o putere, o energie, care ne propulseaza catre inaltime, ne ajuta sa mergem mai departe in apropierea de Dumnezeu. In simbolismul Scarii intra ideea de accedere treptata, dupa puterea de asimilare a omului, la masura dumnezeiasca. Faptul ca distanta infinita intre creat si necreat este impartita intr-un numar finit de trepte arata ca fiecare dintre aceste trepte are o dimensiune infinita, care nu se epuizeaza prin depasirea ei. Depasirea unei trepte inseamna astfel nu abolirea ei, ci asimilarea ei duhovniceasca. Pe de alta parte, urcusul are un sens in masura in care nu este plafonat de catre nicio treapta luata ca scop in sine, ci urcandu-le pe toate, isi afla sensul doar in atingerea tintei care este Iubirea” .