Framantari cotidiene
In decorul statiunii Slanic Moldova, prezenta pictorului naiv Ioan Maric, inconjurat de multe din lucrarile sale expuse in diferite tari, a dat culoare Targului mestesugurilor artistice traditionale, inclus in a XXI – a editie a Festivalului Judetean de Folclor. Ioan Maric, „schitat” de preotul paroh Vasile Ganju, este „discret ca o candela instelata de altar si curat ca o crizantema, usor ca un fluture imaculat si elegant ca o lebada, fiu al satului nostru Luncani, ce face parte din seriile inefabile ale naturii si vietii cotidiene. El e modelul cel mai fericit izbutit pe care l-au zamislit viata la tara, traditiile si datinile stramosesti, starea de beatitudine si extaz pana la vesnicie…” Hatru, cum il cunosc multi, „badita Maric”, ne-a povestit de faptul ca fiind prezent in februarie la Parlamentul European, a fost distins cu „diploma de vrednicie, ca de pe timpul razesilor, cand erau laudati doar oamenii gospodari”
Lucrarile sale au ajuns cel mai recent la expozitia „Franta – SUA – Romania”, la Paris (un consilier francez facand selectia lucrarilor la casa „baditei”), cucerind trofeul manifestarii si un premiu special. Maric marturiseste ca prima expozitie in strainatate a avut-o in 1969 la Bratislava, si de atunci a tot umblat… A participat si la o mare expozitie interculturala, la Madrid, cu o prezenta din 33 de tari. Se considera „un Ion Creanga al picturii… Sursa mea de inspiratie este reintoarcerea la copilarie… Totul a pornit din joaca si azi, folosind culori multe, inseamna ca am o bogatie a paletei coloristice! Muncesti la tinerete si culegi roadele la batranete… Si mai am o bogatie sufleteasca – am colindat lumea datorita picturii… Deseori, in strainatate am vazut romani care o fac pe smecherii si spun ca nu se mai intorc in Romania! Dar eu unde ma duc ma gandesc ca noi romanii suportam in suflet locul copilariei si pastram vorba noastra populara si limba romana. Alti romani se fudulesc in strainatate, dar oriunde te duci, trebuie sa fii om! Exista «daca si cu parca» si de multe ori dam vrabia din par pe cea din mana!” Supararea pictorului Ioan Maric atunci cand se intoarce din strainatate, este ca „acolo fiecare lucru vechi este protejat, iar la noi se darama!”
Vorbind de timpurile pe care le traim, „badita Maric” spune ca „acum nu mai este sa pui batul in usa daca nu esti acasa! Si oamenii satului s-au schimbat – una zic si alta fac!” De asta si el pregateste un album numit „Fetele satului”, cu o prefata semnata de scriitorul si dramaturgul bacauan Viorel Savin. Va fi al IV-lea album al sau, dupa ce in al treilea, numit „Lada de zestre” (aparut in romana, engleza si franceza), face o profunda marturisire „satului, ca o icoana”, pe care o incheie cu cuvintele: „Ce rost ar avea toate aceste stradanii, daca ele nu ar da seama de vocatia binelui si frumosului cu care ne-am nascut, de nevoia de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti si, nu in ultimul rand, de a descoperi in bucuria rasului cate ceva din puterea noastra miraculoasa, de a ne elibera de fantasmele raului si a ne pregati pasul spre a urca, fie voios, fie anevoios, catre inaltimile create de natura si de cei mai vrednici semeni inzestrati cu credinta in bunul Dumnezeu”. Cutreierand si in aceasta vara (in Zavoiul de la Ramnicu Valcea, la tabara organizata in Dumbrava Sibiului, la manifestari expozitionale organizate pe litoral), Ioan Maric se gandeste si la vernisajul unei expozitii de arta naiva, cu lucrarile sale, la Onesti, iar din octombrie se va reintoarce la Scoala Populara de Arta din Bacau. Maric: „Nu profesor, ci creator de arta naiva, pentru a pregati alte generatii de a duce mai departe acest miracol”.
Ion Moraru
