Framantari cotidiene
La Casin, cand vezi reinviata traditia “Iarmarocului da Stamarie”, cand sir lung de carute cu coviltir se preumbla in lungul satului si cand o carte „ca o comoara de strans la piept”, cum este albumul „Portile de lemn ale satului – portile sufletului”, straluceste in privirile oamenilor acestei comune, iti dai seama ca munca de a duce mai departe mostenirea strabunilor a vajnicului iscoditor al traditiilor locale Constantin Tudose a fost una vasta si cu mare folos pentru comunitate. Nu cu multi ani in urma, el a asezat o placa memoriala pentru cinstirea institutorului N. Paslaru, cel care a scris in 1939 Monografia comunei Casin, dupa ce a cercetat arhivele, personalitatea acestuia fiind evocata cu osardia aceluiasi Constantin Tudose. La „reinvierea iarmarocului” de la Casin, cunoscut peste hotarele judetului in perioada interbelica, in armoniile cantecului popular ce de ani de zile nu-i ostoieste sufletul acordeonistului „Gicu lui Filip”, in minunatia pregatirii unui berbec la protap si a bulzurilor cu branza prajite pe gratar, alaturi de suflarea satului, Angela Iliescu ne-a declarat: „Am avut multe treburi de rezolvat, dar azi a invins puterea de a ajunge la Casin, la iarmaroc. Raman mereu impresionata si emotionata de oamenii din satul meu. Am mare placere sa stau de vorba cu ei si ma bucur ca acum a venit timpul sa facem ceea ce trebuia mai demult – reinvierea iarmarocului. Este un inceput frumos, ce trebuie permanentizat… Am venit pentru regasirea locurilor natale, un sentiment ce ne urmareste din copilarie!” Angela Iliescu, care si-a desfasurat activitatea la Spitalul Municipal Onesti pana la pensionare, se mandreste cu fiica Helena, care a trecut un doctorat in sociologia gastronomica si lucreaza la Centrul Francofon de Cercetari din Bucuresti.
Despre casuneni a vorbit si inginerul Ion Ciurea, directorul Institutului National al Lemnului: „Ma bucur nespus ca la Casin se creeaza nu numai pe partea economica, ci si la cea a sensibilitatii. Casunenii sunt mandri, inteligenti, razbatatori, iar intelegerea lucrurilor si raspunsul rapid cantaresc mult in particularizarea acestora. Cred ca va avea o continuitate reinvierea iarmarocului si sa va propuneti sa realizati si alte lucruri, pentru pastrarea traditiilor locale”.
Multe lucruri despre satul Casin si evolutia sa au fost subliniate de prof. Vilica Munteanu, directorul Directiei Judetene Bacau a Arhivelor Nationale: „Venirea ciobanilor din Rucar si Dragoslavele pe aceste meleaguri, pe drumul transhumantei, a insemnat pentru Casin schimbarea economiei. Sunt aduse doua elemente: oieritul montan si carausia. O carausie pana in Basarabia si inapoi dura 3 – 4 saptamani. Daca in alte sate s-a acordat mai putin atentie educatiei, la Casin aceasta a avut un rol insemnat. Rucarenii si dragoslovenii au fost mult timp separati in aceasta comunitate, spre sfarsitul secolului XIX intervenind unirea. In zona etnografica a Moldovei, Casinul aduce casele foarte frumoase (fiecare incercand sa isi personalizeze gospodaria), portile cu insemnele ce individualizeaza, cu o heraldica nascuta din dorinta casuneanului de a-si face cunoscuta gandirea prin cateva semne, de a se fali, de a se mandri cu ceea ce poate sa faca. Acesta este esentialul existentei la Casin!” La colocviul la care participantii au primit cate o diploma din partea edilului Daniel Soroiu, Constantin Tudose a mai evidentiat un element al „faloseniei” casunenilor: iarmarocul „da Stamarie” pentru care locuitorii se pregateau de la sfarsitul primaverii. Ing. Gheorghe Costea a amintit ca „in perioada interbelica, din Casin s-au ridicat foarte multi preoti, fapt ce confirma dorinta de a se ridica prin educatie, dorinta de a invata fiind sustinuta si de posibilitatile economice!”. Profesorul Nelu Sbarcea a rostit un alt adevar: „Noi, multi, care am urmat anii de scoala aici, am beneficiat de un climat educativ asigurat de niste familii de invatatori si profesori carora le suntem vesnic datori!”
Ion Moraru
