“Cate bordee, atatea obicee”, spune un proverb romanesc. Romania are legi, Bacaul are legi, Onestiul are legi. Cam asa le apare situatia unor edili, care si-au transformat propria urbe in stat. Din pacate, nici institutiile descentralizate, conduse de la nivelul ministerelor si guvernului nu-si fac treaba pentru a “armoniza” legislatia tarii cu cea a oraselor conduse de serifi. Societatea Apa Canal SA Onesti este privata, fapt recunoscut de stat odata cu vanzarea actiunilor la Onedil. Ca operator de utilitati publice, cu statut special, Apa Canal are concesionata de drept folosinta tevilor, mentenanta, dar are si obligativitatea de a oferi servicii de calitate onestenilor. De zece ani, Apa Canal incheie contracte cu onestenii, cu societatile private si institutiile publice. Incaseaza bani de pe folosinta tevilor, proprietate a comunitatii onestene. Nicio institutie a statului nu s-a sesizat asupra faptului ca municipalitatea nu primesteniciun ban pentru folosirea unui bun public. Calculul autoritatilor locale onestene pare simplu. Daca nu exista contract, atunci se intrerupe dreptul asupra folosintei retelelor, atunci Apa Canal SA este in afara legii. Nimeni nu-si pune probleme asupra drepturilor care decurg din cumpararea actiunilor de la FPS, asupra celor 20 de miliarde de lei, platite pentru a furniza un serviciu, pentru a castiga din asta. Licitatia organizata de stat, confirmata ca legala si de instante este nesocotita in principii de Primaria Onesti. Cel putin asa par sa stea lucrurile la o prima vedere. Avem de a face cu o incalcare a dreptului de proprietate si de folosire? In cazul in care nu se va ajunge la o intelegere intre parti, intelegere care, in contextul investitiei europene din Onesti este absolut necesara, atunci situatia va ajunge in instanta. Riscurile pentru intarzierea implementarii modernizarii retelelor de apa sunt enorme. In afara posibilitatii de pierdere a fondurilor europene, prin intarzierea proiectului se poate ajunge, in perspectiva lui 2015, la penalitati usturatoare, care vor fi suportate de statul roman. In aceste conditii, adormitul nostru stat cu o democratie frageda ca o pruncie trebuie sa se trezeasca si sa impuna respectarea legii chiar si la nivel local, acolo unde avem serifi, impusi tot de pe urma exercitiului democratic al alegerilor. Autonomia locala a ajuns deja la limita absurdului, prin contradictiile legislative care scapa de multe ori Institutiei Prefectului si altor institutii. Segmentarea autoritatii de stat, prin impunerea autonomiei locale, a adus cu sine un vid de lege si autoritate, un haos cu pierderi colaterale imense.
Mircea Merticariu