“A iubi cartile inseamna a ne respecta unii pe altii, a ne sluji cu daruire si cu cinste, a crede in forta creatoare a omului si in finalitatea implinitoare a faptelor lui”. Prin aceste cuvinte desprinse de pe frontspiciul unei biblioteci basarabene, ce denumesc misiunea bibliotecarilor, vazuti de poetul Vasile Romanciuc ca “oamenii care cinstesc cuvintele”, aducem un elogiu realizarii expozitiei “Memoria documentelor”, care a fost organizata la Biblioteca Municipala “Radu Rosetti” la implinirea a 10 ani de la inaugurarea actualului sediu al acestei institutii si a 83 de ani de lectura publica la Onesti. “Fermecati” de cuvintele “biblioteca este un orizont magic al iubirii de carte si a intelepciunii, necesar ca apa si aerul, pentru ca numai ea aduce pe aripile aurite ale paradisului, cel mai de pret cadou – cunoasterea”, ale aceluiasi poet basarabean, Vasile Romanciuc, mentionam ca in noul sau sediu biblioteca municipala onesteana functioneaza de la 30 iunie 2001. Atunci, acest edificiu, ce are “un patron spiritual al traditiei, pe Radu Rosetti” (dupa cum arata o mentiune a expozitiei), a fost sfintit de catre PS Ioan, Episcop al Harghitei si Covasnei. In “Cartea de onoare” a Bibliotecii Municipale “Radu Rosetti” sunt inscrise cuvinte deosebite, pornite din inima, ele exprimând faptul ca “biblioteca din Onesti arata drumul pentru România Europeana” dar si “caldura umana oferita de cei care lucreaza aici”. Pentru acest loc unic in România, datorita entuziasmului si dedicarii angajatilor bibliotecii pentru fenomenul cultural, au fost inchinate versuri (“Trecutul zace in uitare / Prezentul curge spre trecut / Iar viitorul ca o mare / Se-ntinde in necunoscut”) dar si opinii deosebite. O profesoara din Falticeni a notat in “Cartea de onoare” cuvintele: ”Miracole se intâmpla mereu. Trebuie doar sa fim in stare sa le vedem si sa le intelegem. Intr-un asemenea loc, la biblioteca din Onesti te simti coplesit de versul poetului «Limba româna este patria mea»”. De peste Prut, prof. Maria Lupu, de la Liceul “Ion Creanga” din Chisinau, a notat: ”A-ti cunoaste trecutul inseamna a stapâni prezentul si a zari viitorul. Sa fim pastratori a tot ce avem mai scump, tezaurul neamului”. Cu cuvinte alese intr-un frumos grai moldovenesc, evidentiem faptul ca oamenii meleagurilor dintre Prut si Nistru considera ca “la biblioteca vine sufletul sa se bucure, gândul sa munceasca, vederea sa imprumute lumina. In aceasta oaza se imputineaza desertul si desertaciunea. «Iubirea, sperantele daca nu ar fi nu s-ar povesti», dar timpul dinlauntrul unei biblioteci este altul decât cel din afara ei”. Pentru societate, ca si pentru posteritate, valoarea oamenilor se masoara dupa ceea ce ei dau sau lasa altora. Acest lucru este confirmat si in expozitia “Memoria documentelor” (ce poate fi vizitata pe toata durata verii), precum si in donatiile oferite bibliotecii onestene. La un loc de cinste se afla cartile din donatia familiei Rosetti, ce vorbesc de patronul spiritual al bibliotecii. Intre filele ingalbenite de trecerea a peste un secol, se regasesc rândurile scrise de Radu Rosetti la evenimentele ce au zguduit Moldova, cu mânia si deznadejdea taranilor la 1907. In aceasta “vitrina a timpului” se afla si volumul “Fauritorii de seama ai neatârnarii României”, scrisa de generalul Radu R. Rosetti, membru al Academiei Române.
„Doua cuvinte: cu admiratie!”
Alaturi de carti cu autograf se afla colectia de discuri muzicale ale doctorului Dorin Sperantia (o mare personalitate a Onestiului), precum si ceramica de Horezu daruita de mesterii olari Laurentiu si Nicoleta Pietraru. Impreuna cu un manuscris al poetului Gheorghe Izbasescu si cu un caiet memorialistic (“Oglinda vietii mele” 1961 – 1962, scris de onesteanul N. Leustean) sunt carti cu autograf al scriitorilor din zona, intre acestea fiind una a lui Mihai Pauliuc, ce a insemnat cuvintele: «inainte ca literele sa respire vulnerabile cerneala». O prezenta inedita in acest stand al exponatelor este data de donatia de carte a fostului prim-secretar al municipiului Onesti, Valerian Ghinet, ce a avut o contributie deosebita la dezvoltarea edilitara si cultural-sportiva a acestei localitati. Pentru “suavul parfum” al confesiunii, remarcam rândurile publicistului bacauan Roni Caciularu (actualmente stabilit in Israel), asternute pe o carte: ”Tovarasului Valerian Ghinet, fara cuvinte, caci ele se topesc la temperatura existentei sale pline de zbucium si admiratie. Totusi, doua cuvinte: cu admiratie!” Un loc distinct il ocupa in aceasta expozitie mai multe volume semnate de cunoscutii oameni de litere trotuseni Constantin Th. Ciobanu, Dan Sandu, Stefan Epure, Gabriela Gârmacea, George Chiriac, Mihail Balaca si altii. Scriitorul Nicolae Dabija a daruit o carte a sa cu inflacaratele cuvinte “Bibliotecii din Onesti, unde Tara se implineste iar vesnicia Limbii Române traieste”, iar publicistul iesean Grigore Ilisei a insemnat despre aceasta institutie ca “este un templu modern inchinat cartii”. In rasfirarea lor, pe copertile mai multor volume straluceste chipul Nadiei Comaneci, “zeita de la Montreal”, biblioteca onesteana având un fond de carte cu aparitiile editoriale ce au cuprins performantele sportive ale marii gimnaste. Printre aceste carti, una este de-a dreptul captivanta, ea numindu-se “Fara teama – putere si pasiune politica in gimnastica” si este semnata de Bela Karoly. Intr-un crâmpei al timpului trecut, acest mare antrenor evoca “nasterea” Liceului cu program sportiv si a gimnasticii de performanta in Onesti, mentionând: ”Am mers din scoala in scoala testând viteza, flexibilitatea, capacitatea de coordonare si echilibrul la aproape 400 de copii. Am pus saltele in fiecare clasa si i-am invatat pe copii sa faca salturi, sa stea in cap si sa faca podul. Nadia Comaneci era o fetita foarte tacuta. Avea o trasatura care mi-a atras atentia: nu spunea niciodata «nu» sau «nu pot sa fac asta». Nu conta ce figura trebuia sa faca, cât de dificila sau infricosatoare era ca intotdeauna era gata s-o faca. Asta a facut-o sa progreseze rapid”.
“Din zorii socialismului”
Asemeni unui hrisov al timpului, din niste dosare in care o masina de scris a adunat “literele” zorilor socialismului pe meleagurile onestene intâlnim in aceasta expozitie marturii despre inaltarea marilor intreprinderi industriale din zona. Prin profunzimea lor, aceste marturii sunt edificatoare pentru vremurile cunoscute de Onesti: ”Termocentrala Borzesti a fost primul obiectiv al industriei de pe Valea Trotusului. La termocentrala au inceput lucrarile de constructie in martie 1953. Viata târgului Onesti si a satului Borzesti, care pâna in vara anului 1954 au fost iluminate cu gaz lampant, n-a cunoscut «becul lui Ilici». Aceste locuri au dus o viata in intuneric si fostii razesi de pe mosia familiei Bogdan au devenit muncitori de cinste. Utilajele de la Termocentrala Borzesti (care a functionat intâi cu pacura si gaz de sonda iar dupa realizarea conductei Nades – Onesti cu gaz metan), au fost de fabricatie sovietica iar in anul 1960 la aceasta intreprindere au lucrat intre 1700 – 2000 de muncitori, care au reusit realizarea termocentralei”. Despre Rafinaria Borzesti se vorbeste metaforic: ”Procesul de infratire intre puterea aburului si a aurului negru este o minune ce se petrece pe Valea Trotusului. Rafinaria Borzesti a inceput ca sa functionize in cinstea zilei de 23 august 1956, când s-au fabricat primele tone de benzina. Alimentata cu petrol din zona petrolifera a Moinestiului, ea este o sursa importanta de venituri nu pentru capitalistii straini ci pentru oamenii de la noi”. Punerea in functiune a Combinatului Chimic Borzesti aduce lucrurile intr-o alta lumina: ”Trusturile straine pâna in 1948 au dus o politica sistematica de frânare a dezvoltarii industriei chimice din România, cu scopul de a mentine controlul asupra pietei interne. In ianuarie 1956 s-au efectuat lucrari de organizare de santier pentru Uzina Chimica Borzesti iar intre anii 1957 – 1959 s-au efectuat lucrarile de constructii si montaj. In anul 1960 Uzina de Soda Caustica Electrolitica avea 10 sectii productive”. Intr-o incercare de schitare a unei monografii despre Onesti era mentionat faptul ca “se afla la 12 km mai jos de Târgu Trotus, fostul târg si vama a Moldovei si la departare de 16 km de frumosul orasel de munte, Târgu Ocna. Din timpul lui Stefan cel Mare era locul de adunare al ostenilor care aparau Moldova. In timpul razboaielor Onestiul era locul de organizare si reorganizare a armatelor ce pazeau trecatorile Oituzului si Casinului. In Primul Razboi Mondial, apararea Vaii Trotusului a fost facuta de Divizia a IV-a Infanterie si Divizia a II a Cavalerie, care au aparat Oituzul sub imboldul «Pe aici nu se trece»”. Regasim si insemnarile lui Alexandru Vlahuta despre aceste locuri: ”Satul Onesti, o veche asezare de razesi pe un ses asternut intre dealuri, la raspântia celor mai salbatice ape ce se prabusesc din muntii Bacaului. Aici soarbe Trotusul din dreapta undele Oituzului si Casinului, suvoiul zbuciumat al Tazlaului si târându-le peste bolovani, le scoate in lunca unde le primeste Siretul – Dunarea Moldovei!” Nici Onestiul nu a fost ocolit de “condeierii zorilor noi” ale socialismului, care au notat: ”Pe locul unde alerga calul rotat al domnitorului Moldovei, Stefan cel Mare, unde apoi mosierii si-au incercat biciul pe spinarea taranilor, domneste libertatea si adevarata slobozenie. Onestiul, un târg mare care nu se bucura decât de tristul privilegiu de a adaposti mizeria lasata de regimul trecut, are strada magistrala ce patrunde in centrul orasului, ce va porni de la un mare hotel cu noua etaje”.
Ion Moraru
