„Multa lume pune saracia pe seama capitalismului”

Despre criza economica actuala cu profesorul onestean Vasile Boz

Profesorul Vasile Boz s-a nascut intr-o familie de tarani la 25 martie 1953 in satul Horgesti, prin care trece paraul Racatau. A urmat cursurile scolii din sat, a absolvit Liceul industrial de constructii Bacau si s-a inscris la Facultatea Instalatii a Institutului Politehnic Bucuresti, dupa care a absolvit Facultatea de Stiinte Economice. Efectuand serviciul militar, a fost locotenent major (pompieri). In campul muncii a debutat in anul 1977 la Exploatarea de Gospodarire Comunala si Locativa Onesti (EGCL) iar intre anii 1980-1990 a fost sef de sectie la Trustul de Constructii Industriale Onesti, in 1987-1988 lucrand prin ARCOM ca specialist cu o formatie de 125 de muncitori la constructia Fabricii de Ciment Asiut (Egipt). Din 1990 si pana in prezent este profesor la Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi” din Onesti, unde preda discipline economice, din anul scoar 1999/2000 pana in 2005 fiind director adjunct al acestei institutii. Ca persoana fizica autorizata pentru proiectare instalatii pentru constructii a realizat mai multe proiecte (apa, canalizare, gaze si retele electrice) la diverse societati comerciale, precum si la numeroase constructii noi. Impreuna cu prof. Gabriela Masala, in anul 2005 a intocmit un Proiect Grant, obtinand pentru Colegiul “Asachi” 10.000 de euro ce au fost investiti in realizarea unei firme virtuale pentru elevii si profesorii de discipline economice din colegiu (fiind primul proiect pe tara castigat de acesta). Mandria prof. Vasile Boz este data de faptul ca a indrumat numeroase ge-neratii de elevi, multi dintre acestia devenind specialisti in constructii si instalatii la firme din tara si din strainatate si chiar directori de firme. In formarea de noi specialisti activeaza ca evaluator de competente si mentor la Centrul de Calificare “10 plus”. Cu o constitutie atletica, prof. Vasile Boz practica sportul si este si un impatimit agricultor, lucrand an de an o livada si o vie aflate in apropierea Onestiului. Se bucura de faptul ca are o familie inchegata si stabila, cele doua fete ale sale fiind specialiste in audit la firme multinationale din Bucuresti.

Pentru cititorii saptamanalului “Onesti Expres”, ca inginer, economist, specialist in contabilitate si informatica de gestiune, prof. Vasile Boz a avut amabilitatea de a raspun­de la mai multe intrebari legate de criza economica.

„Istoria” prabusirilor spectaculoase

– Perioadele de criza financiara cu care s-a confruntat omenirea au fost multiple. Ce au insemnat aceste momente de criza?
– Istoria ne-a demonstrat ca marile imperii politico-militare sau economice s-au prabusit dupa perioade mai lungi de existenta, decaderea lor fiind urmata de convulsii sociale si conflicte militare. Intre crizele cu care s-a confruntat omenirea men­tionam criza din 1634 (supranumita “criza lalelelor olandeze”), repe­tatele crize din sec. XIX, devastatoarea criza din 1929-1933, ajun-
gandu-se la recentele crize din SUA din anii 1966, 1969, 1980, 1982 si 1987. Unele din aceste momente de criza au fost urmate, la interval de maxim 10 ani, de puternice conflicte militare, ale caror efecte au ingrozit umanitatea. Sa ne amintim doar de faptul ca momentul crizei din 1929-1933 a fost urmat de cel de-al doilea Razboi Mondial, marcat de episoade deosebit de dureroase (printre care cele de la Pearl Harbor, Hiroshima si Nagasaki), in care “actorii principali” au fost statele ce aveau sa devina peste ani liderii economiei mondiale, respectiv SUA si Japonia. De asemenea, perioadei de criza a SUA din 1987 i-a urmat conflictul dur dintre principala forta militara a lumii si Irak.
– Ce se intampla in zilele noastre, sub aspect economic?
– In zilele noastre, fie ca ne place sau nu, asistam la decaderea a ceea ce poate fi asimilata unui “imperiu economic”. Analistul american David W. Walker gasea asemanari izbitoare intre situatia existenta prabusirii Romei antice si situatia financiara a Americii acestor ani, cu referiri la lipsa prudentei fiscale a administratiei centrale a SUA si la supraevaluarea si solicitarea excesiva a fortelor armate in strainatate. Actuala criza isi are momentul declansator in anul 2001, cand profi­tand de relaxarea oferita de cadrul legislativ bancile americane au acordat cu nemiluita credite fara garantii si cu risc mare de rambursare, mai ales in domeniul financiar. Calculul era simplu – daca imprumutatul intra in incapacitatea de a-si rambursa creditul, bancile vizau bunurile ce faceau obiectul creditelor acordate si vanzarea acestora, in speranta obtinerii unui pret mai mare. Ulterior institutiile bancare au majorat excesiv dobanzile, fapt ce a generat incapacitatea de plata a persoanelor imprumutate. In urma multiplelor executari silite asupra imobilelor si altor bunuri apartinand celor incapabili sa-si ramburseze imprumuturile contractate, bancile americane au intrat in posesia unor bunuri greu, chiar imposibil de vandut in conditii avantajoase. Anul 2008 a marcat prabusiri spectaculoase ale indicilor bursieri la bursele americane, ce au generat o unda de soc resimtita si de celelalte burse mondiale, in special cele din spatiul Uniunii Europene dar si din Japonia, China si Rusia.

Evolutii si avertismente

– Cum a fost afectata Romania de aceasta criza?
– Daca “gigantii” industriei ame­ricane (Motorola, General Motors, Ford s.a.) si-au vazut periclitate nu numai castigurile ci chiar propria existenta, Romania, cum era de asteptat, nu putea scapa neafectata. Mari societati comerciale precum cele de la Mioveni (Dacia Renault), Resita (din domeniul siderurgic) si Galati (Mittal Steel) s-au confruntat cu probleme ce au dus la intreruperi temporare ale activitatii, concedieri si anuntarea de noi disponibilizari de angajati. Conectarea tot mai intensa a economiei romanesti la fluxu­rile economice internationale a favorizat procesul de “catching-up” (recuperare a decalajului), inregistrat in ultima perioada. Economia romaneasca, de la o crestere de 7,9 a PIB real in 2009 (e adevarat, artificiala), se vede in situatia de a-si reduce semnificativ ritmul, fiind posibil sa ajunga la o rata chiar ne­gativa in anii urmatori. In productia de bunuri dupa octombrie 2008 se constata o reducere a productiei. In sectorul industrial, revigorarea este generata de industria producatoare de masini, a carei cerere interna este suplimentata si de o crestere a cererii externe, mai ales pe piata germana. O evolutie pozitiva se asteapta sa inregistreze si industria materialelor de constructii dar si cea de prelucrare a petrolului, in timp ce industria metalurgica si conexa s-a confruntat cu o reducere a pro­ductiei. Ramuri industriale precum cea textila, incaltaminte, pielarie vor inregistra in continuare o scadere a volumului productiei, fiind influ­entate direct de reducerea cererii si a veniturilor populatiei. Pe piata muncii, numarul concedierilor a crescut, cele mai frecvente anunturi de inchidere a unor capacitati de productie provenind din ramurile orientate cu predilectie catre export.
– In criza contemporana economica exista vinovati?
– Dincolo de teoria economica, “profesiunea de credinta” a economistului obliga la restaurarea adeva­rului despre capitalism. Nimic nu pare a fi azi mai nepopular decat capitalismul iar multe din relele lumii sunt atribuite pietei libere. Multa lume pune saracia pe seama capitalismului, acuzandu-l de excese de… materialism. Intr-un sondaj Gallup, majoritatea romanilor (60%) cred ca guvernul trebuie sa asigure locuri de munca, sa tina preturile sub control (70%) si sa reduca discrepantele sociale (57%) iar 23% din romani apreciaza ca proprietatea face adesea mai mult rau decat bine. In reali­tate, incriminarea capitalismului devine o parghie latenta pentru extinderea si mai mult a puterii statului, intamplandu-se ca avutia nou-creata in fiecare an sa fie distribuita arbitrar pe criteriile politice ale programului de guvernare. Iar dezbaterea problemelor crizei economice in tandemul consecinte – solutii e lipsita de sens, in ciuda triumfalistelor rapoarte oficiale, in absenta oricarei probe de discer­namant asupra cauzelor fundamentale ale ciclului afacerilor. Orice incercare de a transforma lumea fara a tine cont de legile pietei si ale monedei, va avea tot atata succes cat ar avea un decret guvernamental ce i-ar sili pe oameni sa zboare. Iar cand guvernantii forteaza limitele legilor economice, drept consecinte avem conflict si exploatare, saracie si dezordine spirituala.