Nevoie acuta de locuri de munca!

Altadata pol de dezvoltare al industriei petrochimice din Romania, nucleul economic al judetului Bacau, municipiul de pe Trotus a ajuns sa traiasca din amintiri. Onestenii, si cei tineri, dar si cei aflati la varsta maturitatii depline, privesc inapoi cu nostalgie, iar spre viitor cu pesimism in ceea ce priveste piata locurilor de munca si dinamica ei.

Istoria Onestiului arata ca la inceputul anului 1950 si-au facut loc pe aceste meleaguri primele semne ale unei puternice dezvoltari industriale. In anul 1950, comuna Onesti, cu o strada mare strabatuta de “carausii timpului” spre Poiana Sarata – Bretcu, spre Targu Ocna si Bacau, dar si spre Adjud si mai departe spre Tecuci si Focsani, a fost declarata oras. In anul 1968, cand multi dintre copacii plantati pe marginile bulevardelor si strazilor erau doar niste plapanzi puieti ce prindeau vigoare, Onestiul a devenit municipiu. Industria “pulsa” deja pe malul Trotusului, in anul 1956 fiind puse in functiune primele instalatii de la Rafinarie si de la Termocentrala Borzesti, Onestiul devenind in scurt timp o “scoala a energeticienilor” Romaniei. In anul 1960 au fost pornite primele instalatii la Uzina Chimica (actualul Chimcomplex SA), care s-a dezvoltat mereu vreme de mai multe decenii si in anul 1989 avea in jur de 5000 de salariati. De vremuri deosebite isi amintesc onestenii si la punerea in functiune a Uzinei de Cauciuc (in 1962), cei care au construit aceasta “bijuterie a industriei” la acel timp fiind adusi cu autocarele de la Slanicul Moldovei, unde au fost cazati. Apoi a fost pusa in functiune Intreprinderea de Utilaj Chimic (in 1974), ea fiind considerata “mecanicul-sef” al platformei petrochimice Borzesti. De asemenea s-au mai construit o fabrica de produse lactate, una de confectii si o fabrica de paine, odata ce numarul apartamentelor din municipiu a ajuns la 19.000. Atunci Onestiul era un puternic centru industrial, cu cea mai mare pondere in realizarea productiei judetului Bacau. Pe platforma industriala lucrau peste 23.000 de salariati, multi dintre ei venind de la mari distante de Onesti (din Ghimes si Comanesti, Adjud si Marasesti si din toata raza Vaii Trotusului).
Acum, “Onestiul are nevoie de multe locuri de munca” – aceasta este opinia multor tineri din municipiul de pe Trotus care considera ca orasul lor se afla pe toboganul involutiei. Monica S. a conturat o “radiografie” a orasului in care traieste, mentionand: “Onestiul avea industrie si avea cultura, avea mai mult spatiu verde si mai putine parcari (pentru ca erau si mai putine masini). Avea doua cinematografe iar acum nu mai are niciunul, fostul cinematograf «Oituz» transformandu-se in discoteca! Era mai frumos atunci decat acum… Erau locuri de munca multe in industrie. Acum gasesc Onestiul doar ca un centru comercial, cu numeroase magazine ce au multe de vandut si putine de cumparat! Cei care sunt plecati la munca «afara», in strainatate, asigura onestenilor puterea de cumparare… Orasul pare ca a ajuns aproape in moarte clinica si este trist ca este asa, dar asta este viata, merge inainte!”. Un alt tanar, Constantin P., este de parere ca “totusi, Onestiul are foarte multe de aratat si mult potential, insa nu are oameni care sa il dezvolte. Intr-adevar, era mai frumos inainte decat acum ; este nevoie de multe locuri de munca in acest oras. Acestea uneori apar doar in sfera serviciilor, la vanzari, si nu la productie”. Lipsa locurilor de munca aduce in atentia onestenilor si situatiile de pe marea platforma industriala de la Borzesti. Anca R. ne-a declarat: “Platforma industriala, ce a mai ramas din ea, inca mai poate produce, dar totusi stagneaza! Nu stau sa cercetez cauzele, este suficient ca nu se intampla!” Multi onesteni au lucrat pe santirele industriale din strainatate, in tari indepartate si asteapta cu mare nerabdare semnarea unui nou contract cu firmele ce au intermediat aceste locuri de munca. Si mai multi onesteni (mai ales din randul celor disponibilizati) au depus cereri pentru a fi angajati la marile societati comerciale din zona, mentionand in aceste cereri ca ar accepta sa lucreze chiar numai pentru salariul minim pe economie. Locuitorii municipiului sunt foarte nemultumiti de faptul ca in zona nu sunt atrase investitii mari, cu societati de productie industriala. “Un oras nu traieste cu frumoase ghivece de flori puse la stalpii de pe marginea bulevardelor”, acuza onestenii autoritatile locale, pe care le considera “opace” la problemele sociale ale locuitorilor sai si care cred ca sunt imperios necesare investitiile, pentru crearea de locuri de munca. La “bursa zvonurilor”, se vorbeste ca ar putea sa apara o societate comerciala ce va fabrica fel de fel de utilaje, dar totul ramane doar o iluzie. Cert ar fi faptul ca unele societati comerciale sunt in cautare de agenti de paza si de sudori pentru taierea fierului vechi, dupa cum si unele firme cauta cu inversunare in zona recuperatori de debite in teren.
Aceasta atmosfera pesimista din municipiul de pe Trotus a primit totusi, in ultimele luni, adierea unui suflu nou: pe platforma industriala, compania Energy Bio Chemicals (care are printre active fostul Combinat de Cauciuc Sintetic “Carom”) doreste sa modernizeze si sa puna in functiune mai multe linii de productie. Astfel, aceasta societate a facut in ultima perioada zeci de angajari. Un numar semnificativ de muncitori a angajat si Chimcomplex, care doreste sa mai atraga forta de munca in cursul acestui an pentru noile investitii care prind contur aici. De asemenea, fabricile de confectii din zona au nevoie de confectioneri imbracaminte. Dincolo de toate aceste lucruri ramane speranta ca guvernantii vor ajuta mai mult comunitatile locale, pentru ca “iesirea din recesiune a Romaniei” (amintita de premierul Emil Boc aproape la fiecare interventie televizata) sa fie resimtita de fiecare roman, printr-un nivel de trai mai bun.
George Petrescu