O istorie sentimentala a Onestiului

Un oras poate fi denigrat prin demersuri venite din exterior. De exemplu Petre Roman, primul prim-ministru de dupa 1989 declara – si ne-am dumirit ulterior de ce – ca “industria romana este un morman de fiare vechi”; un sef de trista amintire al Fondului Proprietatii de Stat (Radu Sarbu), facuta praf, socotea ca un lan de grau pe locul Combinatului ar aduce mai mult profit iar un presedinte de tara (Traian Basescu) isi inchipuia ca face reusite ironii vorbind de “Rafo – Jafo Onesti” desi respectiva devalizare se petrecea chiar sub ochii sai! Iar o televiziue incrancenata facea rating cu “orasul – fantoma”… Alteori deprecierile vin din interior: un primar (Emil Lemnaru) califica ditamai municipiul dupa “oraselul nostru”; cetatenii voteaza de asa maniera ca nu au nici un reprezentant in Parlament; un trist episod al (ne)alimentarii cu apa a orasului il singularizeaza pe creasta unei incredibile ciudatenii. Si totusi, in pofida atator lovituri orasul Onesti isi pastreaza imaginea prin optimismul miilor de oameni atasati de locul in care vietuiesc, prin realizarile achizitionate in decenii de munca acerba, prin farmecul aparte pe care il exercita asupra celor aflati in trecere pe meleagurile unde isi dau intalnire cele patru rauri – Casinul, Oituzul, Tazlaul si Trotusul.
Resursele morale, spirituale si culturale de care Onestiul dispune, pagina de istorie pe care o inscrie in cartea tarii merita o ampla, documentata si ilustrativa monografie. Ar fi treaba istoricilor, dar lucrarea nu le poate fi impusa ca sarcina de serviciu, iar un “Corneliu Stoica” al Onestiului nu se formeaza decat datorita unui imbold interior foarte bine motivat si unui talent de exceptie. Exista destul material pasibil de o rodnica exploatare stiintifica, exista si oameni dornici de a pune umarul la realizarea unei lucrari de sinteza, dar totul se situeaza deocamdata la nivel de fragmente ce asteapta factorul coagulant. Documentele adunate de inginerul Gheorghe Bogza, arhiva foto si filmica a lui Claudiu Stefanescu, studiile realizate de profesorul Bogdan Florin Romandas, cercetarile istorice ale regretatului doctor in istorie Ioan Vasiliu (trecut la cele vesnice in preajma Sarbatorilor Craciunului – nota Onesti Expres), sunt fire convergente in directia mult – asteptatei lucrari.
Nu de multa vreme a aparut in acest context site-ul “www.Onestipedia”, sub coordonarea Doinei Balcanasu, concretizand o istorie citadina de suflet. Sunt aici, etajate semnificativ, amintiri, documente, contributii, dar mai ales o suita impresionanta de fotografii, urme luminoase lasate de cei ce traverseaza activ etapele existentei unui oras. O prima secventa reconstituie cronologic evenimentele cu rol determinant in existenta asezarii. Urmeaza o bogata colectie de planuri si harti din diverse perioade, taieturi din ziare locale (“Petrochimistul”, “Steagul Rosu”) si centrale evocand “Zilele Culturii Calinesciene” ori stralucitele victorii ale handbalistilor de altadata, fragmente din carti de referinta (“Lumini pe strada mare” de Victor Kernbach, “Onesti, cetatea petrochimiei” de Gh. M. Andries, “Etica muncii si modul de viata” de Gh. Berescu) plus carnete de partid, de sindicat, de elev, diplome, chitante, adica tot ce ar putea ilustra configuratia si moravurile unei epoci. Secventa “Album de familie, 1953-1989” sta la baza intregii intreprinderi avand si ca motivatie un “proiect comunitar de memorie locala, cu sprijinul catorva onesteni si al Asociatiei ONESTIN”. Paleta fotografica este extrem de variata: prima zi de scoala, la banchet, la uzina, majorat, revelioane, imagini din parc, de la magazinul universal, de la munci agricole, de pe malul Casinului (plaja poreclita “Acapulco”), de la mustarie, viata la baraci, etc. O fotografie il prezinta pe profesorul Constantin Th. Ciobanu incredibil de tanar, alta surprinde intoarcerea glorioasa a Nadiei Comaneci de la Olimpiada de la Montreal, iar alta o superba plimbare duminicala cu “Mocanita”. O piesa pretioasa a site-ului o constituie un film documentar intitulat “Experimentul Borzesti”, realizat competent de o persoana autorizata, inginerul Toader Gaureanu. Imaginile anihileaza incercarile de profanare a unui trecut stralucit si a unui prezent viu, proprii orasului. Cea mai atractiva se dovedeste secventa de “Amintiri”, amintiri care, “cu bune si cu rele trezesc mandrie si speranta”. Viorica Purdel, doamna care ne prezinta cu profesionalism la Biblioteca Municipala “Radu Rosetti” muzica de opera, continuand cursurile de educatie muzicala initiate candva de doctorul Dorin Sperantia, evoca momente fericite ale copilariei petrecute pe strada Florilor. Doina Balcanasu scoate din negura anilor imaginea unui bloc de pe strada Postei, in care oamenii traiau ca intr-o mare familie. De la Atena sosesc ganduri frumoase nutrite de cei care n-au uitat ca romanii le-au fost prieteni apropiati la nevoie: “Amintiri onestene pe acorduri grecesti”, “Putin grec, putin roman”. Un nemtean isi aduce aminte cum a devenit onestean prin adoptie iar un dorohoian incearca sa-si limpezeasca impresiile din vremea cand “a fost catapultat” – zice el, la Onesti.
Istoria unui oras se scrie si cu inima prin amintiri pline de relevanta. Ce mult am avea de castigat, noi, dar mai ales generatiile care vor urma, daca oameni precum Mihai Ciobotaru, ctitorul Bibliotecii Municipale “Radu Rosetti”, Constantin Th. Ciobanu, “parintele Zilelor Culturii Calinesciene”, Rada Constandache si Nicolae Dragoi, directori “legendari” ai unor licee pe masura, inginerii Gheorghe Vidrascu, Liviu Milea, subinginerul Corneliu Cristea si atatia alti eroi ai orasului ne-ar darui pagini memorialistice despre oameni si locuri cu eterna rezonanta!
Prof. Aristotel Pilipauteanu