“Casinul tineretii si amintirilor din scoala nu ne uita si ne asteapta mereu. Cu emotie si bucurie, dupa 50 de ani, sa facem un popas in drumul nostru cu idealuri si rosturi diferite…” Aceste cuvinte asternute pe un pliant ce dadea “patina timpului”, din care privea silueta vechii scoli a Casinului au fost imboldul de a se reintalni pentru promotia 1965 a acestei institutii din “inima” comunei. Toti cei invitati la acest eveniment au fost intampinati de catre elevi in frumoase costume populare, care au mai pregatit un dar – pe fiecare banca era cate o felicitare realizata prin tehnica rularii hartiei! “Ceva emotii exista! Nu se putea intampla ceva mai frumos ca acum fara noi! Buna ziua dragi prieteni veniti sa va revedeti colegii, ca demult nu i-ati vazut… Sa va amintiti nazbatiile pe care le-ati facut!” Cu aceste cuvinte a deschis Gheorghe Costea placuta reintalnire (dupa 50 de ani!). Nadia Manea, directoarea scolii (ce a fost eleva a acestei institutii), le-a urat participantilor bun venit in locul unde au invatat, mentionand: “Azi nu ascultam la lectie si nici nu dam tema ci vrem ca sa ne bucuram . Pentru ca cele mai frumoase amintiri le avem din clasele I-VIII!” Profesorul Constantin Comanici a fost cel care “a dus greul” acestei intalniri, pentru ca regasindu-se cu fostii sai elevi, a cautat sa creeze liantul unei atmosfere placute, din care nu au lipsit vorbele pline de intelepciune. “Peste noi au intervenit schimbari si as vrea sa va prezentati cu numele de elev”, a rugat moderatorul acestei intalniri pe cei cuprinsi de nelinistea si de framantarile a ceea ce aveau ca sa afle, avand acum o nerabdare mai mare ca oricand. Desi s-a insistat pentru o atmosfera colocviala, prof. Constantin Comanici a mentionat: “Eu mi-am facut datoria stand mereu in picioare si trebuie sa recunosc ca sunt coplesit de emotii intrucat intre mine si dumneavoastra este o diferenta de varsta de 15 ani. Anii au trecut peste noi, si-au pus amprenta, ne-au adus bucurii, necazuri, intristari dar faptul ca existam, ca ati reusit ca sa va afirmati in diverse domenii , este lucrul cel mai important. Eu m-am incadrat la aceasta scoala in anul 1963, cand erati in clasa a VII a. Am respirat acelasi aer si am avut aceleasi scopuri. Dumneavoastra ati plecat, ati devenit ceea ce sunteti, stiti ce ati infaptuit si de aceea va felicit si va urez sanatate, liniste si pace sufleteasca”. Atunci “cand a inceput greul”, primul care a vorbit a fost Gicu Costea, ce a fost “un elev de 10”, care a reusit sa fie si “in existenta sa de aceeasi nota” – dupa cum s-a mentionat in unanimitate.
“Imi exprim bucuria ca ma aflu intre tineri, ca Scoala Casin este condusa de un om al comunei, bucurandu-se de sprijinul autoritatilor locale. Ma mandresc ca sunt casunean!”, a declarat Gicu Costea, prefatand clipele strigarii catalogului, ce a adus si o adanca tristete la amintirea celor ce nu mai sunt in viata si pentru care s-a pastrat un moment de reculegere. Daca Ion I. Avadanii a declarat ca “a umplut casa” cu mobila realizata cu mana sa, el fiind un foarte bun meserias, Maria I. Gura (fosta economista la Combinatul de Prelucrare a Lemnului Comanesti), a mentionat ca a trecut prin toate etapele vietii si “a fost frumos asa cum a a fost! Ce era trist atunci, a devenit frumos azi!”. Florica Bancila si-a amintit de faptul ca a citit toata biblioteca scolii, coordonata de Nelly Gura. “Citeam variat, din mai multe domenii, chiar si carti de dragoste! Acest moment este frumos pentru ca ne-a improspatat amintirile, noi fiind prima promotie de elevi ce au absolvit 8 (opt) clase. “Implinirile si neimplinirile mi le cunoasteti, eu fiind si fericita si necajita”, a spus Elena Cuciureanu, ea activand ca invatatoare pana la pensionare chiar la scoala la care a desprins tainele scrisului si cititului. Bucuria sa a fost una deosebita, regasindu-si la catedra pe Nadia Manea (directoare a scolii) si pe Gabriela Cojocea Flintoaca (viceprimar al comunei Casin), care i-au fost eleve, fapt prin care a surprins asistenta, rostind cu fericire “Azi vreau sa traiesc clipa!” Nici la Ion Gradinaru lucrurile nu au fost prea simple in viata, punand in ecuatia acesteia “casatorit de doua ori, cu doua randuri de copii!”, iar la rezolvare a mentionat cuvintele magice “multumesc lui Dumnezeu, este bine!” . Eleva de altadata Cornelia Busuioc (azi invatatoarea pensionara – din 2001, Cornelia Labar), a destainuit ca cele mai mari bucurii “revenirea in sat, mandria ca sunt casuneanca si ca traiesc in mijlocul dumneavoastra!” Gheorghe Gh. Minicuta le-a declarat colegilor ca a lucrat timp de 27 de ani in cadrul Ministerului de Interne si ca are 4 copii iar Constantin Minicuta a conturat destinul unui invingator, in slujba comunitatii, afirmand: “Am imbratisat meseria de dascal si traiesc in cea mai mare comuna a judetului Bacau, la Dofteana. In 1971 am fost repartizat la Dofteana, unde am ramas Acolo am contribuit la reconstructia , prin fonduri europene a scolii (in satul Stefan Voda)… Am avut si functii de conducere la nivelul comunei Dofteana… Sa lasam viitorul sa confirme ceea ce am facut in viata noastra!” Daca Florica Brinza (Abageru) si-a exprimat tristetea pentru cei care nu mai sunt printre noi dintre colegi”, Ion I. Soroiu nu isi doreste decat “sa fie mult mai bine”, el urmand o meserie dupa absolvirea scolii iar acum se bucura de faptul ca… a devenit bunic! Gheorghe Calmoi a multumit profesorilor “pentru educatia foarte buna pe care ne-ati dat-o” iar… in buna traditie a scolilor, a sunat clopotelul pentru recreatie!
A doua ora a marturisirilor ne-a adus exemplul unui altui fiu al Casinului, Mircea Slabu, care, prin dorintele si puterile sale a devenit sudor de meserie, realizand lucrari in Orientul Indepartat, la Bagdad! Fiind prezenti fostii absolventi ai promotiei 1965 ai Scolii Casin din doua clase (cu 38 respectiv 34 elevi inscrisi), in rolul de moderator a intrat si invatatoarea Alexandrina Comanici. “Mi-am urmat visul, am devenit cadru didactic si am dus la bun sfarsit o serie de promotii de elevi merituosi! Ma simt implinita pe plan profesional si in plan familial sunt la fel de multumita – sunt cea mai batrana bunica diontre colegi!”, a marturisit Elena Ardeleanu, ce profeseaza la Scoala Gimnaziala “Ghita Mocanu” – o scoala onesteana intr-o continua ascensiune! Ioan Zarnescu de la Curita, prezent in cea mai pitoreasca ipostaza, cu un vechi costum popular al meleagurilor Casinului (cu o camasa autentica din canepa, cu tricolor la gat), dar si cu realizari (69 biserici pictate!) si visuri cat poate cuprinde “un suflet de casunean” ambitios a amintit colegilor remarca unui profesor , pe care l-a avut in clasa a V a: “Tu ai sa te faci pictor!” El a fost absolvent al Liceului de Arta din Bacau si are un talent de iconar desavarsit, avand si numeroase expozitii de pictura. Mai mult, Ioan Zarnescu este apreciat pentru faptul ca “este un animator permanent, cu o activitate cultural-artistica deosebita” – dupa cum a mentionat Gheorghe Costea. Cuvintele primarului comunei Casin, Daniel Soroiu, prezent la acest eveniment au certificat ca “promotia 1965 a Scolii Casin a dat azi examenul maturitatii depline. Ma simt incarcat de tot ceea ce ati reusit ca sa realizati! In viata sa ne mandrim cu ceea ce vom lasa in urma!” Mentionand ca “in comuna noastra sunt lucruri ce nu se intampla in alte locuri” edilul – sef al Casinului i-a chemat pe cei prezenti la aceasta intalnire “sa fie prezenti in zilele de 15-17 august la «Zilele comunei», cand va avea loc si o cercetare pe domeniul etnografic! Sa participati cu idei si cu sfaturi pentru a ne organiza cum stim noi mai bine, casunenii!”
Marturisiri si destine
Sirul confesiunilor a continuat cu noi momente de bucurie si de exprimare a recunostintei pentru profesori si pentru educatia primita de la acestia. Pentru aducere aminte a fost citit si “catalogul profesorilor” de atunci, in privirea fostilor elevi rasarind blandetea si preocuparea pentru invatarea Limbii romane, ce o evidentiau pe profesoara Veronica Cimpoia, pe profesorul de matematica Ion Ciurea, alte cadre didactice la fel de “inimoase”. Prof. Constantin Comanici (fost multi ani si director al Scolii Casin), a mentionat: “In vremurile acelea nu erau suficiente cadre didactice pentru invatamantul gimnazial astfel ca aveau ore si invatatorii, ca profesori suplinitori! Asa apare la Educatia cetateneasca invatatoarea Maria Ghioc, la «Ora educativa» invatatoarea Aurelia Carjeu sau la matematica invatatorul Ion Ciurea. Eufrosina Virlan era o profesoara foarte buna, dar pe care elevii nu voiau sa o asculte…” Desi au vorbit aleatoriu, fostii elevi ai promotiei 1965 si-au facut cunoscute gandurile si emotiile acestei placute reintalniri. Angela Flintoaca nu a putut ca sa isi ascunda bucuria si a marturisit:”Mi-a fost foarte dor ca sa ne vedem! Eu am urmat o scoala de asistente medicale si am profesat aproape de Casinul meu, la Spitalul Municipal Onesti. Am doua fete, una fiind doctor in stiinte sociologice si a inceput o cercetare in acest domeniu”. Un alt casunean “get – beget”, Matei Oproiu, a declarat patetic: “Am hotarat la absolvirea scolii sa nu plec din Casin! Am facut scoala profesionala, m-am calificat ca electrician. In 1968 m-am incadrat la Combinatul Chimic Borzesti, unde 25 de ani am fost dispecer energetic – o misiune foarte grea si obositoare, pe care am dus-o pana la capat! Din 2004 sunt pensionar… Marturisesc ca acum pe multi colegi nu i-am recunoscut… sunt 50 de ani…” Maria Avram a mentionat ca a absolvit liceul la Targu Ocna, sectia reala. “Am devenit merceolog si mi-am desfasurat activitatea pana la pensionare la Serviciul Desfacere de la Combinatul Petrochimic Borzesti… am doua fete – cele mai frumoase si mai destepte”, a declarat ea in timp ce Maricica Manea a inclinat balanta spre tristete, ea declarand: “Am trait cam greu… Sunt casatorita de 25 de ani si am avut o boala grea, mai multe necazuri cu sanatatea”. Maria Cimpoia (Curelea) s-a multumit ca sa mentioneze “multumesc de situatia pe care o am si sa vedem ce imi rezerva viata”. Gheorghe Costea “a rasfoit” mai multe pagini pe “rabojul atator amintiri” si a mentionat: “Ca student la Iasi am participat la conferintele profesorului Sbarcea de la Conservatorul din Iasi, pentru a ma familiariza cu muzica clasica si asa am inteles de ce atat de multa lume participa la concerte. La Casin este o necesitate infiintarea unui muzeu… unde, orele de desen se pot desfasura, Ioan Zarnescu fiind dornic de a le dezvalui din tainele artei plastice. In plus, in Casin sunt mai multi inzestrati cu acest talent (Gelu Georgescu, Nicolae Gradinaru, Ion Gura), fapt care ar putea ca sa facem ca sa fie expozitii permanente acolo”. O mandrie a lui Gheorghe Costea, pe care ne-a impartasit-o cu modestie, este aceea ca fiul sau “este profesor universitar la Facultatea de Psihologie la Iasi, dar nu singurul casunean care este profesor universitar!” Camelia Matei, caracterizata drept “tanara si frumoasa – lucruri ce tin de interior”, ne-a vorbit de vremurile trecute (“citeam la lumina lampii, in Pochita” – cartier al Casinului), de prezentele sale pe scena Caminului cultural din sat dar si despre organizarea acestei intalniri, la care s-a vazut ca “in pieptul fiecaruia bate o inima de casunean!” Pentru conturarea mai multor lucruri legate de pastrarea traditiilor la Casin a vorbit si Gabriela Cojocea Flintoaca, viceprimar al comunei, ea povestind despre lansarea la Muzeul National al Satului din Bucuresti a volumului – album “Portile de lemn ale satului, Portile sufletului” (ce are ca autor pe Constantin Tudose). La lansarea de la Bucuresti a participat si cunoscutul etnograf prof. univ. Ion Ghinoiu. Este de remarcat faptul ca au mai avut interventii si alti “elevi din 1965” ajunsi acum la “50 +”, intre acestia remarcand pe Cornelia Manea iar altii s-au bucurat de toate cele auzite si vazute. Daca toti participantii la “revederea dupa 50 de ani” si-au urat succese pe viitor si isi doresc mult sa se reintalneasca si peste 10 ani, la final, ca un moment liric deosebit a fost recitarea “Elegiei pentru varsta a III a”, scrisa de Corneliu Vadim Tudor, pentru ca apoi sa se reverse susurul altor frumoase intamplari si amintiri. Toate acestea pot fi cuprinse intr-un buchet, sub un imbold foarte generos: “Scoala Casin are OAMENII pe care i-a format!”
Ion Moraru
