«Onesti – orasul fantoma» sau… cand amintirile ne urmaresc…

Difuzarea, in urma cu cateva saptamani la un cunoscut post de televiziune si la o ora de maxima audienta (duminica seara), a reportajului “Onesti – orasul fantoma”, ce a fost asteptat cu mult interes de catre locuitorii municipiului de pe Trotus, a starnit numeroase comentarii. Lasand la o parte faptul ca mai bine prezentau situatia platformei industriale (de la Rafo in special), inginerii, maistrii si sutele de muncitori de aici care au simtit greutatea de a ramane fara loc de munca, familiile acestora intrand intr-o puternica degringolada, este de amintit atitudinea pe care au avut-o onestenii ce se afla acum in strainatate. Pe o retea de socializare ei au mentionat dupa vizionarea reportajului in care reporterul Cosmin Savu avea “mai multe date noi” decat cei in drept sa spuna adevarul despre Rafo: “Onestiul – NU e orasul fantoma! De ce orasul fantoma? Cu totii stiam ca asta ar cam fi adevarul, dar parca refuzam sa chiar credem. Vazand «negru pe alb», auzind vorbindu-se despre asta…te apuca plansul. Si totusi… Acolo-mi sunt originile, acolo-mi sunt parintii, bunica si amintirile. De ce vor ei sa mi le omoare? De ce vor ei sa infiga cutitul in rana? Ce rost mai are, atat timp cat oamenii s-au conformat – usor sau greu. DA, e pustiu! DA, e liniste! DA, e tristete! Dar inca e frumos. E «acasa» si e tare bine… Nu e «fantoma» – amintirea noastra e vie. La fel si copilaria traita acolo… Si sunt oameni care au supravietuit somajului, inchiderii si lipsei locurilor de munca. De ce pe acestia sa ii ranesti acum cu asa un reportaj?! De ce sa le aduci aminte de inceputuri, de locul unde au creat prietenii pe viata, de locul unde si-au gasit iubirea si unde si-au trait-o? De ce sa le incrunti fruntile, acum la varsta pensionarii, la revederea «casei de-a doua» – platforma petro-chimica Borzesti? Dar Onestiul nu tine doar de platforma asta. Onestiul e despre oameni puternici, vioi, moldoveni cu pofta de viata, oameni cu bun simt, eleganti, adevarati; e despre oameni ce nu renunta. Da… pleaca spre mai bine, dar se intorc. Stiu unde le e casa. Stiu si eu unde imi e casa!”
Si vin comentariile dure: “Astia care iubesc Onestiul asa tare, de ce nu stati in el? Majoritatea, plecati prin Europa, stati la Onesti si cautati-va de munca, daca gasiti!” Multi iubesc Onestiul “pentru pacea si linistea pe care le gasesc acolo, la fiecare reintoarcere acasa. Iubesc Onestiul pentru ce a fost si ce este… un loc curat si linistit…” Si iata ce observa cineva: “Nu mai sunt gazelle toxice de altadata, asta e singurul lucru bun ce a ramas – aerul!” Daa, Onestiul a fost si “orasul cu bulevardele in ceata… pana la Valea Trotusului si in curgerea acestui rau si dincolo de comuna Stefan cel Mare se simteau in clipirea ochilor gazele… cele aromate, de la Rafinarie si Carom “plutind” mereu prin cartierele municipiului… Iar despre clorul si amoniacul de la Combinatul Chimic, “ce albastreau zarea”- nu mai vorbim! Desi “stranierii” onesteni recunosc ca sufletul lor este aici, ei se si intreaba: “Daca erau pierderi de 500.000 de dolari pe zi, cum de s-a ajuns in situatia aceasta? Nu ne intereseaza propaganda ieftina «cat de verde este viata» in acest oras ci de ce a fost numit «orasul – fantoma?» Avem dreptul la o opinie!” Iata si un raspuns “pe bune”: orasul este foarte frumos, curat iar “strazile sunt pline cu masini scumpe, chiar daca nu mai avem industrie! Este adevarat ca peste tot am fost jefuiti, distrusi, furati dar Onestiul este unic si din punctul de vedere a pastrarii tezaurului geografic natural, al florei si faunei deosebite a acestor locuri” Intrucatva problema Onestiului e similara celei a Hunedoarei, Calarasiului, Calanului si altele, unde mari combinate au fost distruse in totalitate, paradoxal, in timp ce multi straini si-au cumparat locuinte si spatii de trait in Romania! O onesteanca, (ce a lucrat in combinat 30 de ani!), mentioneaza: “Inca nu-l putem numi «oras fantoma», Onestiul este inca viu, curat, frumos, linistit… Inainte de 1989 a luat locul I pe tara, ca fiind cel mai curat si frumos oras (dupa Timisoara!) si avea cel mai mare numar de intelectuali si … de autoturisme raportat la numarul de locuitori! Acest oras este al nostru!” Aceasta opinie este intarita si de a unei persoane, ce nu locuieste in Onesti: “Ne-a cucerit la prima vizita, prin anii ’70, este orasul care te face sa te simti ca acasa! Nu a existat nici o trecere prin Moldova sa nu intram macar pentru o plimbare prin orasul – parc… Oamenii sunt poate mai plini de viata decat in multe localitati, cu locuitori blazati. Orasul nu poate fi «o fantoma» atata timp cat traiesc oameni in el, ci combinatul – care e cu totul altceva!” In aceeasi “oglinda” se vede ceva similar: “E liniste… prea multa liniste! Nu se produce nimic! Mai sunt cam o treime din locuitorii acestui oras, majoritatea pensionari! Platforma petrochimica e doar o amintire! Unde sunt autobuzele arhipline care duceau dimineata oamenii la munca? Internatele liceelor erau pline de elevi iar acum bate vantul prin ele! Cum sa fii mandru de asa ceva!” Nu numai resemnarea dar si “realitatea cruda” vin si din interiorul spatiului onestean: “Degeaba, daca este pustiu si plin de oameni care abia se ajung din pensia lor saraca! Pacat, ca suntem fugiti prin lume… Orasul este frumos, curat, dar nimic nu mai este ca inainte; stau pe balcon si ma uit, abia daca mai vezi pe ici – colo cate un om… a ramas pustiu, se stiu motivele… e doar o liniste profunda… Onestiul e inca pe harta, sa speram ca intr-o zi sa il ridicam din nou… poate va fi o minune!”

Tristetea onestenilor este intr-adevar foarte mare, ei nu pot vedea “imaginile dezolante cu grandiosul combinat in paragina” (la Carom, in poarta de la fostele Prize Butan sunt crengi care opresc accesul !), stiu ca tot mai multi muncitori au plecat de aici in toata lumea, dar vorba cuiva: “de ce sa ne ascundem «in dosul degetului», sa ne amintim si cum se traia cand functionau Rafo, Carom, Uton, Termo si sa ne intrebam cum «s-au dus» acestea? Cum s-au imbogatit unii peste noapte si cum, nimeni (din administratia centrala precum si de la autoritatile locale), nu a facut nimic pentru salvarea lor? Altfel, trebuie sa amintim ca SC Chimcomplex SA Borzesti este printre putinele societati comerciale mari din tara, ce functioneaza cu succes, chiar in aceste zile efectuindu-se aici revizia generala a utilajelor, pentru a fi pornite din nou! Sa mai notam ca in preajma acestui combinat campurile se umplu de panouri pentru producerea energiei electrice, ca Onestiul are o firma – unicat in fabricarea produselor de patiserie iar supermarket-urile au cunoscut o mare dezvoltare in zona! Acestea “nu sunt fantome” ale Onestiului! Concluzia: “chiar daca totul a fost programat de altii sa se degradeze, pana la urma conteaza ce avem in suflet fiecare si ceea ce facem! Amintirile ne urmaresc, amintirile ne chinuiesc!”