28 august 2016, ora 22.06
Batalionul 22 Vanatori de Munte “Ciresoaia” din Sfantu Gheorghe (jud. Covasna) ajunge, cu tortele aprinse, in fata Bisericii Neamului din Poiana Sarata, dupa un drum de 6 km parcurs pe jos, de la Harja. Acum un secol, Harja era ultimul sat din Moldova, iar Poiana Sarata primul sat din Ardeal. Vama – granita – era situata intre ele… Traseu de 6 kilometri, dar incarcat de semnificatii:” Treceti batalioane romane Carpatii!” Incepe acum ceremonialul militar-religios, care marcheaza implinirea a 100 de ani de la momentul intrarii Romaniei in razboiul de reintregire a neamului (14/15 august 1916), Primul Razboi Mondial, care a facut sa dispara granita dintre fratii romani! Pregatit cu emotie de oficiali – Armata Romana, Biserica Ortodoxa Romana, Primaria Oituz (reprezentata prin viceprimarul Sorin Butucaru) – acest eveniment aniversar a adus acasa, la Poiana Sarata, fii ai satului care si-au spus: ” la asa ceva participi o data in viata!”. Si noi, cei care locuim aici, am iesit cu mic cu mare sa ne rememoram istoria, mai ales ca stim ca pe aceste locuri, fiecare piatra este stropita cu sange de eroi ai neamului nostru, romanesc!
A fost dezvelita placa comemorativa montata pe mormantul Locotenentului Nicolae Macarie, primul erou cazut in Razboiul de reintregire al neamului si inmormantat chiar aici, in fata Bisericii Ortodoxe din Poiana Sarata! Slujba de pomenire a eroilor a fost oficiata de preotul Alupei Constantin -consilier eparhial si de preotii Bitir Ioan – fiu al satului Poiana Sarata si Ilarion Mata – de la Parohia Harja, inspector eparhial. Parintele Constantin Alupei a citit mesajul IPS Ioachim Bacauanul, Arhiepiscopul Romanului si Bacaului, transmis cu acest prilej. Pe placa comemorativa montata de Ministerul Apararii Nationale si Asociatia “Camarazii” scrie: ”RESPECT PENTRU EROII NEAMULUI! Primul Razboi Mondial, 100 ani (1916-2016). Acum un secol, bravii ostasi din grupurile de acoperire a frontierei muntoase au luptat pentru a deschide calea ofensivei armatei romane catre Transilvania.” La final, reprezentantii Armatei Romane au primit cate o icoana, in semn de recunostinta pentru participarea la aceasta festivitate de pe Valea Oituzului, cunoscuta din Primul Razboi Mondial pentru mobilizatoarea deviza “Pe aici nu se trece!” Locuitorii Poienei Sarate au multumit ostasilor Batalionului de Vanatori de munte sositi din judetul Covasna, oferindu-le cate un pahar de vin si prajituri, ca dupa slujba de pomenire. Dumnezeu sa-i odihneasca cu dreptii pe eroii nostri nationali!
Ramane totusi intrebarea: daca noi nu am fi stiut istoria traita de bunicii si strabunicii nostri, ramasa ca mostenire in memoria fiecarei familii de poienari, cu ce ne-am fi ales din aceasta festivitate speciala, de noapte, in care Armata Romana a facut efortul de a-si comemora jertfele? Ce a ramas in memoria copiilor care au fost prezenti in aceasta seara racoroasa de vara, in afara spectacolului absolut inedit al defilarii militare cu torte? Nici o alocutiune care sa atinga inima, nici o rememorare a faptelor istorice, care de fapt au reprezentat jertfe asumate de rudele noastre de sange, pentru neam si pentru tara… Dupa fiecare razboi mondial, aici la Poiana Sarata s-au intors la gospodariile lor distruse mai ales femei si copii, multi dintre cei dragi au ramas pe front, in cimitire de eroi, cum este si cel de aici. Mama imi spunea ca atunci cand era eleva, fiecare familie din sat avea in grija cate o cruce din Cimitirul Eroilor de la Poiana Sarata, iar vara cimitirul era plin de flori, de stanjenei de toate culorile… Cultul eroilor a fost parte din viata fiecarui poienar, stiam direct, din familie, cu cata durere s-a savarsit istoria noastra… La astfel de evenimente, lectia de istorie este obligatorie, alaturi de Te Deum. Asta seara, nimeni nu a explicat simbolistica marsului dintre Harja si Poiana Sarata, a marsului de eliberare a fratilor romani din Ardeal, de catre cei din Romania! Ca sa intelegem de ce Locotenentul Macarie este primul erou al natiunii intregite – pentru ca Poiana Sarata a fost primul sat eliberat din Transilvania! Ca sa nu uitam, noi cei de azi, de ce capatul satului Poiana Sarata dinspre Harja se numeste VAMA.
Respect Armatei Romane si statului roman (finantatorul acestor manifestari), pentru ca fac eforturi sa ne improspateze memoria si sentimentele nationale! Cred insa ca daca domnul profesor Gheorghe Tutuianu sau parintele Ioan Bitir – fii satului – ar fi luat cuvantul, cu siguranta ca am fi vibrat pe deplin la acest moment absolut deosebit al istoriei noastre comune, de ieri si de azi! Ramanem, indiferent ce s-ar intampla, in Biserica Neamului! Pentru ca sangele eroilor nostri ne curge in vene si asta nu ne-o poate lua nimeni! Multumim celor care ne-au oferit, in aceasta seara, preilejul de a ne reaminti aceste lucruri esentiale pentru destinul nostru propriu si pentru cel colectiv!
Maria Chirculescu, Poiana Sarata
