“Din frunzele ce-n geam / Azi s-au lovit într-una, / Cazând sub pom morman, / Ti-am pus în carte una, // Batând în rosiatic, / Ca un tesut domnesc, / Cu fire de jaratic / Ce înca mai sclipesc. // Auzi fosnirea lina, / Suspinul lor usor… / Sau când le-alunga vântul… / Pe drumuri si-n orase, / Cântând pe tot pamântul / Preludii uriase”. Parca in armoniile acestor versuri ale lui Calinescu, in urma cu o saptamâna la Onesti s-a desfasurat o noua editie – a 44-a (!) – a “Zilelor Culturii Calinesciene”. Pe lânga faptul ca aceasta editie a celebrat “50 de ani de idee si obsesie Calinescu” la Onesti, in urbea trotuseana au fost facute cunoscute mai multe noutati ale vietii literare, s-au exprimat opinii dintre cele mai interesante si s-au retrait numeroase momente de amintiri legate de desfasurarea prestigioasei manifestari culturale. La deschiderea festiva a a acestui eveniment, primarul Onestiului, Laurentiu Neghina, adresându-se publicului, pe care l-a apreciat “de inalta clasa”, a mentionat: “Nu am sa vorbesc despre amprenta pe care George Calinescu si-a pus-o asupra Onestiului dar organizatorii manifestarii vor gasi in mine un partener si un sprijin al acestui eveniment de suflet”. Vasile Oprea, presedintele in functie al Clubului Rotary Onesti, a tinut un discurs emotionant. El a mentionat ca “Onestiul ar putea fi in aceste momente o capitala a culturii românesti… S-ar putea sa fie intâmplator sau nu faptul ca dupa 30 de ani sunt alaturi de fostul meu profesor de Limba si Literatura româna, Constantin Th. Ciobanu. Uneori am sentimentul sa ma simt foarte snob in prezenta unei personalitati, dar trebuie sa incepi de undeva, snobismul având si o parte pozitiva. As face o analogie sa alatur acest cuvânt (snob) cu snop, cu care se invecineaza in Dictionarul Explicativ al Limbii Române. Astfel, a snobi cu o portie de cultura se invecineaza cu a snopi!” Replica omului de cultura Constantin Th. Ciobanu, moderatorul intregii manifestari, a venit in forta, eruditul profesor onestean mentionând ca antevorbitorul “având o vibratie deosebita pentru idei, va gasi si modul de exprimare corect al lor”.
Prin “universul” calinescian
Climatul de spiritualitate autentica a fost intretinut in fiecare moment si intr-o atmosfera deschisa prof. Constantin Th. Ciobanu l-a prezentat pe marele muzician Serban Lupu, mentionând despre acesta ca “oricât am vorbi, nu am putea epuiza sfera de rezonanta a activitatii sale”. Intr-o prelectiune “colosala” (si nici acest cuvânt nu reuseste sa cuprinda tot!), Stefan Lupu s-a oprit asupra temei “George Calinescu si muzica”, arta ce tonifiaza dimensiunea umana. “Impresiile calinesciene din cronicile muzicale pe care le-a semnat de-a lungul a trei decenii arata profunzimea gândirii sale”, a inceput Serban Lupu expozeul temei abordate, mentionând: “Calinescu a studiat ca o dragoste pentru sufletul sau, muzica si ne-a lasat pilde pentru a ne ajuta in cunoasterea acesteia. Muzica este cea mai pura dintre artele cu continutul cel mai estetic, este o vocalizare. Ea nu spune ci produce in faptura noastra una din cele mai exacte descrieri a actului interpretativ, printr-un om ce isi destainuie el insusi dimensiunile sale sufletesti. Muzica lui Bach este una a sferelor iar Beethoven «isi taie galerii prin intuneric» si iese inexorabil in lumina. Folclorul este o inepuizabila rezerva de nuclee muzicale, cât permite inefabilul. Operele lui Wagner sunt foarte lungi, «narrative». Calinescu l-a iubit foarte mult pe Chopin, un polonez atins de o tristete congenitala si care fiind un mare patriot «a facut revolutia sa, la piano forte». Daca ar putea sa auda aplauzele viitorului… Mazurcile sale sunt confesionale, contemplative dar geniul sau nu cade nicicând in retorica… Toate compozitiile chopeniene sunt severe. George Calinescu nota despre George Enescu: «Toti apartinem unui popor setos de viata dar Enescu e sufletul nostru! Sol si vorbitor al sufletului nostru… Creatia enesciana este neatinsa de blazarea cu care ne imbie Occidentul. Sunetul enescian nu intra in altul precum culoarea la acuarela ci ramâne in durata sa!».” Stefan Lupu s-a referit, in putine cuvinte, si la viata de artist afirmând ca “cea mai mare tristete a unui artist este de a fi singur! A avea alaturi o fiinta iubita inseamna «a citi» prin ea judecata universala”.
„Rotonda” scriitorilor
Colocviul “O traditie culturala semicentenara, G. Calinescu la Onesti”, care s-a desfasutrat la Biblioteca Municipala “Radu Rosetti”, a fost binevenitul prilej pentru a afla numeroase opinii ale personalitatilor invitate. Profesorul universitar bacauan Vasile Spiridon a declarat: “Literatura ii face pe oameni mai buni, nu le schimba trasaturile dar le da o noblete spirituala care ii face mai frumosi. George Calinescu este un simbol al criticii literare din România. El a ajuns sa reprezinte ideea insasi de critica literara. «Istoria Literaturii Române» pe care a scris-o, desi are 1000 de pagini este totusi concisa, fiind prezenta o mare concentrare de frumusete literara in fiecare fraza. Intâlnim complexul monumentalitatii dar si cel «manolic» (al zidului inceput), al sincronizarii (la jumatatea distantei intre Eugen Lovinescu si Nicolae Iorga). Numai Ibraileanu ii poate sta alaturi prin echilibru, poate si Cantemir, Hasdeu (partial) si Mircea Eliade. Spiritul calinescian dainuie si va dainui mereu”. Criticul literar Tudorel Urian a tinut sa adauge: “George Calinescu este mai mult citat decât citit. Aici la Onesti el este perceput ca «un mic zeu» insa exista foarte multi oameni care il contesta, ei vizând prapastia intre critica literara si publicistica acestuia. In publicistica G. Calinescu a incercat o «metoda de supravietuire» a operei sale in perioada ploretcultista”. In sirul acestor idei interventia criticului literar Nicolae Georgescu (considerat cel mai bun specialist in viata pentru destinul si creatia lui Mihai Eminescu), a fost una deosebita prin argumentatia sa: “Imediat dupa 23 august 1944 Calinescu a intrat in politica, in Partidul Poporului. A dezvoltat o doctrina politica si insistentele cu care se reiau atacurile asupra cartii sale, «Istoria Literaturii Române» au tinut ani de zile. Fiind o carte monumentala, interzisa de noul regim, el a aparat un asemenea monument. Sacrificiul este ceva catre sacru (a sacraliza o parte din fiinta) si Calinescu a rupt din contingent si a dus catre sacru o realitate estetica valoroasa… Ne-a apucat 23 august 1944 fara Nicolae Iorga iar G. Calinescu a fost o «moneda de schimb». Calinescu a scris mai mult decât Eminescu; a scris enorm, zilnic, texte de o sinceritate dezarmanta. Critica sa literara nu mai are acea existenta de iconograf, din 1946 George Calinescu nu mai poate fi «secretarul» vietii literare. Epoca noastra nu este deloc analitica. Noi vrem sinteze, «vrem rotundul», la care s-a slefuit bucata cu bucata… Trebuie sa il alegem pe George Calinescu, sa il protejam, ca pe o mare valoare româneasca, el fiind o personalitate contestata in epoca lui.”
Modelul Calinescu
Constantin Th. Ciobanu a deslusit din jurul aurei marelui critic unele aspecte ale profesorului universitar G. Calinescu, mentionând ca “a tinut in mâna o sabie de neridicat iar cuvântul sau era un glont cu aripi de fluture”. Cuvinte la fel de inaltatoare ce bat pentru eternitate efigia marelui critic a rostit si sculptorul Vlad Ciobanu, care a remarcat: “G. Calinescu intâi a scris romanul «Enigma Otiliei» si dupa aceea s-a apucat de critica literara. El este o fiinta proteica, cel care si-a asumat modelele renasterii. Toate calitatile sale ca si toate umbrele, ce nu trebuiesc ocolite pentru a nu crea o imagine festivista, au aratat ca era un om pe care cultura sa clasica l-a impiedicat sa vada orizonturile artei moderne si ce se intâmpla acolo”. Profesorul onestean Gabriel Fornica Livada a evidentiat faptul ca “stilul lui Calinescu are de-a face cu cel francez” si a aruncat criticilor literari prezenti provocarea daca ar fi tentati sa il prelucreze pentru concizia sa. O interventie deosebita in cadrul manifestarii onestene a avut prof.dr. Emilia Boghiu, care a declarat: “Nevoia de «etichete» reuseste «sa igienizeze» viata noastra culturala. Trebuie sa avem figuri sacre, care sa vegheze in constiinta noastra”.
Polenul intelepciunii
De la cea de-a 44-a editie (o, tempora!) a “Zilelor Culturii Calinesciene” mai sunt câteva lucruri de amintit: N. Georgescu (“mai bogat in gânduri si in fapte, fixându-se in constiinta nationala ca eminescolog” – dupa cum l-a prezentat prof. Constantin Th. Ciobanu) a mentionat ca “pentru noi, românii, Mihai Eminescu este «cel mai iubit dintre pamânteni» si tinerii trebuie sa fie furati de aceasta sintagma”. Editoarea Doina Rizea Georgescu – ce nu demult a facut cunoscute aparitiile editoriale din România in tinutul Cernautiului) a prezentat onestenilor mai multe carti aparute la Editura “Floare Albastra”, acestea sorbind “polenul intelepciunii” prin colectia “Restitutio in integrum”). Demne de remarcat au mai fost premierea prozatorului bacauan Petru Cimpoiesu (“cu un scris alert, dinamic si cu personaje bine conturate” – dupa cum a afirmat criticul Alexandru Cistelecan), prezenta in mijlocul onestenilor (dupa mai multi ani) a lui Candiano Priceputu – fost director al Casei de Cultura a Sindicatelor din Onesti si receptivitatea in fiecare moment al dezbaterilor a unor personalitati onestene.
Ion Moraru
