La sfarsit de an, acum cand atat de multe lucruri pot fi spuse, cand noi si noi dezvaluiri din anii ce ii traim ne framanta si mai tare, “preferam” sa ascultam vorbele inteleptului Seneca, un filozof ce a vazut lumina zilei in ajunul secolului I al erei noastre: «Unii filozofi au facut aceasta distinctie: “Omul cumpatat si intelept este impacat prin felul de a fi al mintii sale si al purtarii sale, dar nu si in fata unor intimplari neasteptate. Prin felul de a fi al mintii sale, el nu se tulbura, nu se intristeaza, nu se teme, dar multe cauze din afara lui ii pot aduce tulburare.” Iata ce vor ei sa spuna: acela nu e un om minios, dar se infurie uneori; nu este un om fricos, dar uneori se teme, iar asta inseamna ca la el teama nu este un viciu, ci o slabiciune trecatoare. Daca sintem de acord, atunci teama se poate transforma cu timpul intr-un viciu, iar minia, odata ce a intrat in suflet, va face incetul cu incetul sa se schimbe chipul ales al spiritului ce era mai inainte lipsit de minie.
De altfel, daca cineva nu priveste cu dispret cauzele externe si se teme de ceva, va sovai sa se puna in miscare si va fi cu sufletul indoit atunci cind va fi nevoit sa infrunte cu curaj armele si focul, pentru a-si apara patria, legile, libertatea. Inteleptul insa nu este supus acestor felurite stari ale spiritului. Cred cu tarie ca se cuvine sa fim atenti ca nu cumva sa amestecam doua chestiuni ce merita sa fie cercetate fiecare in parte; intr-un fel se argumenteaza ca singurul bine este cel moral, intr-altul, ca vrednicia este de ajuns pentru ca viata sa fie fericita. Daca singurul bine este cel moral, atunci toti sint de acord ca vrednicia este de ajuns pentru a trai in fericire; dimpotriva, daca numai vrednicia ne poate face fericiti, nu vor cadea de acord ca singurul bine este cel moral.
Xenocrates si Speusippus considerau ca se poate atinge fericirea chiar numai pe cale vredniciei, dar nu si ca singurul bine este cel moral. Chiar si dupa Epicur, cel care e vrednic este fericit, dar vrednicia nu este de ajuns pentru a atinge fericirea, pentru ca ne face fericiti placerea ce deriva din vrednicie, nu vrednicia in sine. Distinctia aceasta nu are nicio greutate: tot Epicur sustine de altfel ca vrednicia e intotdeauna insotita de placere. Asadar, daca este mereu strins legata de ea si ii este inseparabila, atunci este de ajuns ea singura; caci chiar daca este singura, are cu sine placerea, fara de care nu exista. Mai apoi, e fara sens sa afirmi ca cineva va fi fericit chiar daca detine numai si numai vrednicia, dar nu va fi pe deplin fericit; nu inteleg cum ar fi cu putinta lucrul acesta. Fericirea are in sine binele desavirsit, mai presus de care nu exista nimic; iar daca asa este, fericirea este deplina. Daca viata zeilor nu are nimic mai maret si mai bun, daca viata fericita este totuna cu viata divina, ea se afla in punctul cel mai inalt, fata de care nu se poate inalta mai presus.
De altfel, daca fericirea nu are nevoie de nimic altceva, orice fericire este desavirsita in sine si, in acelasi timp, este si fericita, si cea mai fericita. Te indoiesti oare ca fericirea este binele desavirsit? Si atunci cel care detine binele desavirsit este fericit in chip desavirsit. Binele desavirsit nu primeste pe linga sine adaugiri, pentru ca nu exista nimic mai presus de desavirsire; in acelasi fel, nici fericirea nu primeste pe linga sine ceva in plus, iar fericirea nu exista fara binele desavarsit. Caci daca te gindesti ca cineva este mai fericit, te vei gindi si ca unul este cu mult mai fericit; vei face nesfirsite deosebiri inauntrul binelui desavarsit – numai ca eu inteleg prin binele desavirsit ceva ce nu are trepte mai presus de sine.
Daca cineva este mai putin fericit decit altul, nu inseamna ca cel dintii ar prefera sa traiasca viata altuia mai degraba decit pe-a sa; caci omul fericit nu prefera nimic in locul vietii sale. Amindoua situatiile sint greu de imaginat: si ca pentru omul fericit ar fi ceva de preferat in locul starii lui, si ca nu ar prefera o stare mai buna decit a sa. Cu cit cineva este mai intelept, cu atit mai mult va avea privirile atintite inspre mai bine si va dori sa-l urmeze cu orice chip. Cum sa fie insa fericit cel care poate avea inca dorinte – ba, mai mult: trebuie sa aiba inca dorinte?»”
Onesti Expres ureaza Sarbatori fericite tuturor cititorilor!
