Slanic Moldova, «Orasul Fantoma»

Numarul turistilor, umflat de cinci ori de autoritatile locale
Nici soarele nu a inveselit Slanic Moldova. La o saptamana de la receptia lucrarilor la Partia de Schi Nemira, orasul era la fel de tern, fara sclipire, fara viata. Acum, nici ploaia nu se mai auzea, iar soarele asternea liniste peste statiune. Pana cand investitia de 6 milioane de euro va aduce plusvaloare in economia locala, locuitorii din Slanic Moldova, cati au mai ramas, traiesc doar cu urme de sperante.

„In Harghita s-au facut din sate statiuni, noi din statiune am devenit sat”

Dincolo de pliantele colorate si CD-urile de prezentare a orasului Slanic Moldova – le-am primit intr-o mapa ochioasa dupa conferinta de presa organizata cu ocazia receptiei lucrarilor de la Partia Nemira – gasesti insa „orasul fantoma”, asa cum l-a denumit o localnica pe care am intalnit-o. „In Harghita s-au facut din sate statiuni, noi din statiune am devenit sat” – e concluzia la care a ajuns dupa aproximativ douazeci si cinci de ani in statiune. N-am ajuns in inima orasului, dar ce se vede pana la partie intareste spusele femeii. Mapa de prezentare contine pliante care vorbesc despre „tipurile de turism care pot fi practicate in statiunea Slanic Moldova: balneo-terapeutic, cultural, agro si ecleziastic”, o prezentare a Sectiei Sanatoriale Slanic Moldova, cateva informatii despre partia de schi, inca o prezentare pe hartie a statiunii insotita de CV-ul si realizarile primarului Andrei Serban. Pe suport electronic am gasit materiale de descriere a „Perlei” realizate de televiziuni cu acoperire nationala. Cand l-am auzit pe purtatorul de cuvant Eugen Constantin Pancos ca statiunea are „un flux turistic estimat de o suta de mii de turisti pe an”…

E drept ca, avand la baza „cele mai importate realizari ale Primariei Slanic Moldova”, aflam ca statiunea a fost reintrodusa „in topul destinatiilor turistice de excelenta din Romania”, a fost sporit gradul de siguranta a cetatenilor, au fost atrasi investitori romani si straini, a fost reabilitata infrastructura educationala din localitate si s-a investit si in „infrastructura destinata turismului de agrement, precum si in cea tehnico-utilitara”. Alte realizari importante: „incurajarea investitiilor in sectorul energiei regenerabile”, „cresterea calitatii si eficientei serviciilor adresate turistilor si cetatenilor orasului”, realizarea Strategiei de dezvoltare 2010-2020 (asta in conditiile in care finantarile au fost impartite in 2007-2013 si 2014-2020), cresterea calitatii factorilor de mediu, incurajarea structurilor asociative si a parteneriatului public-privat si „imbunatatirea spiritului civic si a implicarii cetatenilor in procesul decizional al administratiei publice locale”.

„Am fost intrebata de turisti: doamna, unde sa cheltuim bani? Ei veneau cu bani si nu aveau unde sa-i cheltuiasca. Noi nu avem nimic: o sala de jocuri, de biliard, de nimic. N-avem noi un chiosc de ziare. Omul n-are de unde sa-si ia un ziar, o integrama. Asta e. S-a gresit, pentru ca au fost foarte multi bani cheltuiti fara noima. S-a facut sala de sport pe la Cerdac. Ce nasolie au facut ei acolo! Cu banii aia daca faceau un patinoar la Slanic… veneau iarna si se mai dadeau copiii cu patinele sau vara un strand. Acum speram sa vina turisti la partie. Speram, speram. Partia cica-i foarte frumoasa, privelistea, tot.”

Cel putin la fel de drepte sunt insa si declaratiile oamenilor simpli ai locului, dar si datele pe care ni le-a furnizat Directia Judeteana de Statistica Bacau. „Vedeti blocurile astea?” – m-a intrebat femeia pe care am abordat-o, indicandu-mi-le cu privirea pe cele de pe strada Nicolae Balcescu – „sunt goale. Cred ca acum e ocupat doar cate un apartament in fiecare scara. Cei de aici au plecat. Lumea a emigrat in masa. Apartamentele au fost cumparate de oameni din Galati, din Braila, care vin si stau o luna pe an, vara. In rest… orasul e pustiu.”

Conform rezultatelor Recensamintelor populatiei, in 1992 populatia stabila a orasului Slanic Moldova era formata din 5311 persoane, in 2002 erau cu 315 mai putine persoane, iar in 2011 populatia stabila ajunsese sa numere 4198 de persoane, cu 1113 mai putine fata de 1992.

Femeia care a depanat amintiri si a creionat visuri pentru Onesti Expres nu a vrut sa-i apara numele in ziar, pentru ca „e mai bine asa”. Toti banii si toata sanatatea ei le-a bagat in Slanic. A muncit sperand ca „Perla” va straluci din nou, iar acum asteapta sezonul rece, pentru ca „poate va fi altceva”: „pana acum am fost la pamant. Noi, Slanicul, suntem varza. Izvoarele? Nu-s modernizate. Cum sunt modernizate? Ei spun… dar ati fost sus? E jale. E pacat. Izvoarele atrageau foarte multi turisti. Aici, practic, e statiune balneara pentru tratament. Foarte multi turisti veneau din tara, din strainatate pentru izvoare, dar acum am inteles ca multe din ele s-au pierdut. Acum am auzit ca exista riscul sa-l pierdem si pe asta de la trei sute de scari, care era foarte bun pentru rinichi… multe boli trata si uite ca se pierde, se pierde in panza freatica, trebuia ajutat, captata apa de la izvor, de unde pleaca da`… nu si-a dat nimeni niciun fel de interes. De cativa ani noi mergem tot inapoi, n-am mai dat deloc inainte. E pustiu. Parca-i Orasul Fantoma”.

Si locuitorii s-au imputinat, dar si turistii. Suta de mii invocata de purtatorul de cuvant n-am gasit-o in evidentele Institutului National de Statistica (INS). Datele cele mai recente centralizate de institutie fac trimitere la 2012. Reiese din ele ca in 2012 erau in Slanic Moldova 15 unitati de cazare, fata de 41 in 1991. „In evidentele noastre apar doar societatile cu licenta si cu peste cinci locuri de cazare” ne-a explicat doamna „de la Analiza”, de la Directia Judeteana de Statistica Bacau.

Cum macar sa pocneasca economia locala, daca nu sa duduie, cand, oficial, in Slanicul lui 2012 erau 1084 locuri de cazare fata de 3330 in 1991? Conform Statisticii, in 1991 erau 41 de unitati de cazare: doua hoteluri, un camping, o cabana si treizeci si sapte de vile, iar in 2012 15 unitati: cinci hoteluri, patru vile, cinci pensiuni turistice urbane si o pensiune agroturistica.

Din 2001, INS mai ia in calcul un indicator: numarul de sosiri intr-o statiune, dar si numarul innoptarilor.
In 2001 s-au inregistrat 25.244 de sosiri si 151.633 innoptari in trei hoteluri si sase vile, iar in 2012 numarul sosirilor a fost de 21.601, iar innoptarile s-au redus la 76.609 facand parca in ciuda „celor mai importante realizari ale primariei” Suta de mii de turisti aruncata de autoritatile locale e topita serios de datele oficiale. „Ca niciodata anul asta, de sarbatori, nici discoteca nu a fost deschisa, ca sa te duci de Revelion macar la discoteca. Nici acolo nu era deschis” – ne-a mai spus femeia fara nume – „In 1989 erau trei cantine care functionau la capacitate maxima. Stateau pacienti si turisti pe cate trei-patru randuri la masa – erau cate trei-patru serii, sa poata sa intre sa manance. Toata lumea traia foarte bine si frumos aici in Slanic. Veneau toate loturile nationale de atletism, box, haltere, fotbal, handbal – toate echipele se antrenau aici. Erau sportivi cata frunza si iarba. Era atat de frumos. Era o nebunie ce era aici. In decembrie incepeau taberele studenttesti… veneau cu colindul pe la blocuri… mi se face pielea de gaina cand imi amintesc. Acum, de Sarbatori, de Craciun era asa o pustietate… te deprima efectiv. Iti venea sa plangi. O liniste deplina. Nu vedeai pe nimeni. Nu vedeai un om… si pe cine sa mai vezi acum? Lumea-i amarata, trista, suparata… Pe strada Nicolae Balcescu de la fiecare bloc ieseau cate douazeci de copii la joaca. Acum nu mai sunt copii. Acum sunt cate doi-trei copii. Caminul l-au inchis, scoala a comasat-o.”

„Muncim cu calu’ pe ‘colo, pe ‘colo” * „Saracie lucie” cu „partidul de la putere”
Silvestru Damian are 35 ani si-si duce viata in Slanic alaturi de sotie si copii – unul de opt ani, celalalt de trei. E silvicultor de meserie, dar nu are un loc de munca. A fost paznic la societatea de transport in comun care opera in zona. „Licenta de transport a fost castigata de o firma din Targoviste parca si asta s-a inchis” – ne-a spus Silvestru, care-si castiga existenta facand ciubucuri ajutat de cal. „Sa dea Dumnezeu sa fie bine cu partia, dar nu o sa fie pentru noi” a mai spus cu vocea stinsa, dupa ce ne intampinase cu „Veniti sa ne spuneti de locuri de munca?”. „In Slanic, nu ai nici o solutie, doar sa pleci. Ce sa faci? Te trezesti la ora 9:00, te uiti la ceas ca sa se faca 3:00 sa te culci din nou sau ce sa faci? Eu nu vreau sa fac chestia asta, pentru ca inca mai pot sa muncesc. Slanicul e cu partidul care e la putere, dar realitatea e crunta: saracie lucie” – ne-a marturisit pe aceeasi tema femeia care nu a vrut sa-i publicam numele.
Teodora Ciuraru