Sperante cu deces anuntat

Maine, oficial, ar trebui sa fie deschis anul universitar 2010-2011, numai ca fiecare centru, fiecare institutie si-a ales ziua de deschidere dupa propriile precepte si interese. Daca 1 octombrie cade anul acesta vineri, ce mai conteaza o zi, studentii sunt chemati la cursuri de luni. Se mai pierde o zi cu discursuri, bai de multime, pupaturi si, hai la o bere, ca avem un an inainte. Cu multi ani in urma, si la Onesti functiona un centru universitar, mai mic, dar zeci de studenti urmau cursurile de subingineri, filiala a actualei Universitati “Vasile Alecsandri” din Bacau. Combinatul Petrochimic din municipiu avea nevoie de specialisti, toate componentele lui functionau la capacitate maxima. Nu mai stiu cate promotii au absolvit, insa studentii faceau parte comuna cu un oras deschis spre viitor, petrochimia era, pe atunci, pilon de baza a economiei nationale, petrol era pe toate dealurile si vaile din Moinesti, Slanic, Dofteana, Darmanesti. DA-urile, CT-urile, dizbenzinariile, rafinarea superioara, instalatiile de la Chimcomplex, Cauciuc si Rafo nu se opreau decat cu ocazia reparatiilor anuale. Studentii faceau practica pe Platforma, in functie de specialitatea aleasa, cursurile se tineau in oras, exemanele erau perioade de intensa creatie si stres stimulativ, orasul traia la maxim metamorfoza trecerii de la liceean la student sau de la student la specialist. Nimeni nu ramanea fara un loc de munca, centrul urban de pe Trotus isi trai tineretea si, in acelasi timp, maturitatea, in planurile edililor de atunci figurand si infiintarea de sine statatoare a unei Universitati, cu mult mai multe discipline, insa anul de gratie 1990 a taiat aripile gandului si faptei. Norii instalatiilor industriale au fost inlocuiti cu cei ai incertitudii, studentii si-au luat ultimele notite, au participat la ultimile cursuri, multi nici nu le-au mai terminat, visul universitar s-a naruit ca multe altele aflate in stare embrionara, de celula necercetata pana la ultimul neutron. Explozia nu a mai avut loc, ea fiind urmata de o implozie in nesiguranta si esecuri. Anul acesta ca si in multi ani de atunci, studentii nu vor mai marsalui de strazile Onestiului, cei merituosi, cu bani si sprijin, merg la universitati din Europa si America, altii aleg facultati din Romania, la zi, ff si cu invatare la distanta, la distanta de ceea ce urma sa devina Onestiul peste ani, intr-o alta proiectie, dintr-un alt secol. Citeam deunazi o stire intr-un ziar, subiectul era faptul ca absolventii de liceu si facultati sunt asteptati la agentiile de ocupare a fortei de munca, devenite acum doar serviciii de inrolare a somerilor, niciun angajator nu a scos anul acesta la concurs posturi pentru cei cu studii superioare. In Bacau, Iasi, Bucuresti, universitatile au devenit fabrici, instalatii, de producere a somerilor. Tara este inchisa, fumul, aburul viu de la Rafo, Chimcomplex si Carom s-au transformat in fumul incertitudilor, nesigurantei, disperarii. Un oras tanar, cu doar 50 de ani in certificatul de nastere, a primit acum un certificat de deces, de deces al sperantelor.