Intr-o zi frumoasa a sfarsitului de vara, vineri, 27 august, in strafundurile Salinei, sute de turisti veniti din toate colturile tarii dar si romani reintorsi din Europa pentru binemeritate clipe de vacanta s-au putut intalni cu adevaratul miracol al artei. La Salina Targu Ocna a fost organizata expozitia “Podoabe din maini incatusate – Underground”, expozanti fiind persoane private de libertate din unitatile penitenciare ale regiunii de Nord-Est (de la penitenciarele Iasi, Botosani, Bacau, Vaslui precum si de la Penitenciarul – Spital si Centrul de Reeducare – ambele din Targu Ocna). Alaturi de directorul Penitenciarului – Spital, dr. Aurica Cozma, au fost coordonatori ai expozitiei si acestei intregi actiuni educatorul N. Filip, comisar sef Silvia Racu, preotul capelan Paul Vamanu, psiholog Cristiana Nechita iar coordonarea tehnica a apartinut agentului sef principal N. Lubene. Vernisarea expozitiei de produse realizate in cadrul atelierelor de terapie ocupationala de catre persoanele private de libertate de la unitatile penitenciare mentionate a fost realizata de catre prof. Gabriela Popa Arghirescu, artist plastic si profesor de arte vizuale la Liceul Pedagogic din Focsani, ea insasi expozanta la o retrospectiva a Filialei Uniunii Artistilor Plastici din Vrancea in anul 2010. La expozitia de la Salina Targu Ocna, ce a fost admirata de sute de turisti, s-a evidentiat faptul ca nu are limite creativitatea, persoanele private de libertate prezentand lucrari realizate pe coji de copaci, pictura pe sticla, machete si desene deosebite, goblenuri, obiecte de ceramica neagra, masti populare si tapiserii.
Impresii artistice
“Caietul cu impresii” al acestei expozitii a cuprins intre filele sale cele mai frumoase ganduri ale celor care s-au bucurat de frumusetea lucrarilor si de profunzimea momentului trait. “Este emotionant si de admirat faptul ca oameni care au gresit cu sau fara voia lor, dar categoric indrumati de «cel rau», se apleaca fie si pentru o clipa catre arta sau religie”, a notat un romascan in timp ce in alte randuri se mentioneaza ca “prin realizarea acestor lucrari, persoanele private de libertate capata incredere in fortele proprii. Prin arta orice om este liber sufleteste, chiar daca trupeste se simte incatusat!”. Un “stranier” roman a insemnat in acest caiet al impresiilor: “Vin de la Roma – suflet trecator prin viata! Nu este nicio deosebire intre «Fantana din Trevi» din Roma si lucrarile expuse in aceasta expozitie, este aceeasi placuta surpriza!” Privind “lumea din ochii lor”, a autorilor lucrarilor, au fost notate si ganduri aprinse de puterea pasiunii: “Lasa-i sa-ti lege mainile si picioarele, sa te incatuseze, dar bucura-te ca spiritul tau este liber. Binecuvantati fie cei ce privesc spre Eternitate”. Referindu-se la lucrarile expuse preotul Paul Vamanu a mentionat: “Autorii acestor tablouri, persoane private de libertate, se caiesc, ei printr-o situatie nefericita ajungand aici, la Penitenciarul – Spital. Apasand pedeapsa «pe umerii lor», au insa trairi mai intense si acestea arata ca mai exista o sansa intotdeauna”. Geologul Carmen Tantaru de la Salina Tg. Ocna ne-a declarat: “Prin colaborarea cu Penitenciarul – Spital si cu Centrul de Reeducare se pot face foarte multe lucruri frumoase. Pentru a realiza asemenea picturi bisericesti, trebuie sa ai sufletul purificat”. Catalin Luncanu, de la Penitenciarul Vaslui a adus la aceasta expozitie si o placheta cu poezii scrise de persoanele private de libertate de aici, fapt ce demonstreaza ca “valoarea si talentul nu pot fi ingradite. Slefuit cu multe lacrimi, pareri de rau, dorul de cei dragi si de libertate, talentul a facut ca oamenii ce frecventeaza clubul de activitati ocupationale de la Penitenciarul Vaslui sa persevereze in domeniul creatiei artistice” (dupa cum se mentioneaza pe pagina de garda a cartii).
Terapie prin arta
Despre viata de penitenciar, Petru Dulan a scris: “Aici gasesti doar iluzii / Pe multi visand la bogatii / Eu cred ca fac confuzii / Intre bogati si nebunii / Lipsit de libertate, ai viata grea / Dar stiu ca oricum de-aici eu voi pleca”. Versurile de dincolo de gratii ale lui Virgil Ardeleanu sunt puternic profunde: “Asfalturi umede, oxizi, carburi / Paduri metalice si fara luna, / Alaturi cu pirite impreuna / Si cerbi de bronz se-aduna in paduri / Arginturile curg, auzul piere, / Cu stolul greu de clopotei si orgi / De pe taisuri chipul iti intorci / Catre tristetile aurifere… Acum ma hranesc cu otrava / In frumusetea zarilor albastre, / Mi-e inima atata de bolnava / Coboara jar in inimile noastre”. Aceste versuri par a da contur literar universului starilor sufletesti traite in umbra zidurilor inalte ale penitenciarelor. Dar iata cuvintele lui Nicusor B., persoana privata de libertate la Penitenciarul – Spital Targu Ocna, care in acelasi mirific decor al Salinei a prezentat turistilor invitatia de a urmari un moment teatral realizat de catre colegii sai: “Noi, cei aflati inchisi in penitenciare, in spatele gratiilor, traim din cand in cand, precum astazi, momente mai deosebite, care ne fac sa simtim ca nu e totul pierdut, ca putem si noi sa demonstram semenilor nostri prin manifestari culturale, artistice si spirituale, capacitatea noastra de a implini toata fapta cea buna si de a primi darul cel desavarsit al libertatii. Dorim sa va incalzim cu adieri de sarbatoare si sa resimtim mai intens gustul libertatii autentice, ca toti cei ce sunt privati de aceasta. Toti suntem pacatosi, toti gresim si toti avem nevoie de mila, iertare si de o a doua sansa. Dar, mai mult decat cei liberi, noi, cei inchisi avem nevoie de exemple pozitive, de indrumare si de povete de iubire caci «daca mult iubesti, mult ti se iarta». Numai atunci cand iubesti traiesti libertatea de a exista in inimile tuturor. In iubire putem pretui cu adevarat pe semenii nostri si suntem pretuiti de ei”. Prezentarea scenetei teatrale a fost “un moment de descatusare din lumea marginita vremelnic de gratii”, patru persoane private de libertate incantand publicul spectator cu piesa “Minunile artei”, scrisa de Tudor Popescu, prin care “actorii” de la Penitenciarul Spital Targu Ocna si-au pus in scena o drama cunoscuta lor, traita sub spectrul producerii infractionalitatii de furt. Aplauzele au rasplatit evidentierea unui decor deosebit dar si munca si rabdarea cu care a lucrat regizorul Emanoil Triandafil (un cunoscut “strajer” al culturii la Targu Ocna), pentru ca toata aceasta provocare a “muzei” teatrului pentru persoanele private de libertate ce au dat chip personajelor sa aiba aspectul unui spectacol.
Sarea – o veritabila carte de vizita
Un fapt inedit, ce a starnit un mare interes in randul turistilor aflati in adancul Salinei Targu Ocna, a fost derularea unui material fotografic provenit de la Muzeul de Istorie al orasului, Arhivele Penitenciarului – Spital si din colectia profesorilor de istorie Stefan Pelin si Corneliu Stoica. Imaginile cu detinuti condamnati la ocna au fost cutremuratoare si au prilejuit muzeografului Alin Radu ca sa prezinte mai multe lucruri din istoricul Penitenciarului Spital si legatura acestuia cu Mina de Sare Targu Ocna. “Cea mai importanta «carte de vizita» a Targu Ocnei este sarea” – a mentionat Alin Radu, continuand: “In perioada dacica in aceasta zona se exploata de la suprafata sarea. Printr-un hrisov domnesc, in anul 1384 aflam de «plata a 2000 de oca de sare pentru construirea podului de la Garbovana». Pana in anul 1870 exploatarea sarii s-a facut in camere sub forma de clopot. In mina au lucrat oameni liberi si condamnatii la munca silnica (pentru care conditiile de munca erau destul de grele, ei stand in mina 24 de ore din 24). Ideea infiintarii unui penitenciar la Targu Ocna a aparut in anul 1838 iar in 1847 a aparut ideea construirii unui spital in aceasta localitate. In anul 1851 domnitorul Grigore Ghica a facut o vizita la Targu Ocna si a cerut construirea unei cladiri pentru osanditii arestati ai ocnei. Lucrarile incep in anul 1851 dar sunt oprite, fiind reluate in 1855. Un an mai tarziu penitenciarul a fost dat in folosinta iar detinutii au fost tinuti aici pe timpul noptii, ziua ei fiind la lucru in salina. Detinutii erau instruiti in unele meserii. Astfel, ei faceau franghii, tesaturi si alte produse, o parte din ele fiind vandute iar la eliberarea de la ocna li se dadea un anume fond financiar pentru a-si incepe o viata noua. Din anul 1870 sarea la Targu Ocna s-a exploatat in camere trapezoidale iar din anul 1933 in mina de sare se incepe a se lucra cu masini. Imbunatatirea conditiilor de lucru a dus la reducerea numarului de muncitori in mina de sare si din anul 1936 aici nu mai lucreaza detinuti”.
„Adapost pentru cei vinovati”
Fascinatia istoriei ne face sa amintim cateva lucruri despre Penitenciarul – Spital Targu Ocna, asa cum au fost reliefate intr-un istoric realizat de catre comisar sef Silvia Racu si prof. de istorie Vasile Paval, in care se mentioneaza: “Domnitorul Grigore Ghica, cuprins de mila fata de soarta osanditilor, a insarcinat Departamentul Lucrari Publice sa infiinteze din veniturile sale «o inchisoare solida, cu zid primprejur, in apropiere de groapa ocnelor care va sluji de adapost vinovatilor in vreme de noapte iar ziua vor fi coborati in groapa ocnei, spre a lucra dupa obicei». La momentul infiintarii asezamantului s-a construit si un paraclis destinat «pentru primirea religiei in randul osanditilor». In el slujea un preot care «trebuia sa-i aduca la mustrare si pocainta pe osanditi». In regulamentul stabilit pentru asezamant, intocmit de A. Paun, Ministrul Justitiei, dupa ce a cercetat in fundul ocnei starea osanditilor si «a facut o zugraveala a vietii lor», erau ca masuri, printre altele imbracaminte uniforma si potrivita cu lucrarea la care ei sunt intrebuintati, incaperi aerisite si afumate periodic cu rasini, detinutii scosi zilnic la plimbare, pastrandu-se regula tacerei”.
Ion Moraru
#1 : 21/03/2012, 01:15
