Prin bunavointa profesorului Constantin Macarie din Soveja Vrancei, care a fost prezent la prima editie a emblematicei intalniri “Obarsia Mioritei”, de pe valea Casinului (in anul 2015), prezentam un articol scris de Costel Ene Mos, stranepotul lui Mos Ion Roata. Acest urmas al legendarului “erou” al Unirii Principatelor Romane de la 1859 locuieste in Brasov si prin randurile sale ofera “o radiografie” a ceea ce (mai) inseamna Romania azi.
“Ion Roata este, in acelasi timp, un nume, un mit si o realitate. Din pacate, noi, romanii, nu ne acceptam valorile sau nu stim sa le promovam. Nu suntem lasati, nu putem, nu stim sau nu vrem sa acceptam faptul ca unii dinte noi nu vor sa se «balaceasca» in mizeriile sau in capcana istoriei, acestea fiind «intinse» Poporului Roman de catre puternicii zilei. Dimitrie Cantemir si-a intitulat una dintre prestigioasele sale opere «Cresterea si descresterea Imperiului Otoman». Ca sa ajunga la aceasta realizare a invatat, a observat si, mai ales, nu si-a uitat radacinile. Dar sa nu uitam ca a fost dat, a fost lasat zalog la Poarta Otomana si nu a huzurit pe acolo. Si-a desavarsit educatia si nu a uitat nicio clipa tara si lumea in care s-a nascut. Nu este singurul, toti marii eroi ai romanilor nu au uitat cine sunt si, prin faptele lor, au devenit icoane ale Neamului Romanesc, ca sa nu uitam cine suntem. Lista lor e lunga, dar si trista in acelasi timp. Dupa Revolutia de la 1848 din tarile romane, in contextul post-revolutionar european, adia si pentru impilatul Popor Roman un vant de dreptate, de implinire, de unire. Unirea a fost si a ramas idealul tuturor romanilor, sau, poate, mai bine ar fi spus ca Unirea era si este idealul celor ce simt romaneste. Fruntasii pasoptisti, Mihail Kogalniceanu, Eftimie Murgu, C.A. Rosetti si toti ceilalti nu au lasat in uitare idealurile revolutiei, ci au continuat sa lupte pentru implinirea lor. Astfel, la momentul 1857, in dorinta de realizare a Unirii si, explicit, pentru aceasta, au fost constituite Divanurilor (adunarile) ad-hoc, in Tara Romaneasca si Moldova, in cadrul acestora fiind chemati sa-si exprime opinia si taranii, «spre a lua si ei parte la faurirea acestui maret si nobil act national». Asa a ajuns si Ion Roata in divanul ad-hoc al Moldovei si a transformat realitatea bunului-simt in legenda.
Mos Ion Roata. Un nume simbol, alcatuit din trei cuvinte, ca si simbolul credintei crestine – Sfanta Treime, sau chiar istorice (trei tari romanesti unite permanent prin simtire), si in acelasi timp, trei simboluri: mosul, Ion (noi) si roata, reliefand: vechimea, reprezentativitatea si unitatea. Ion Roata este o realitate istorica. Celebrul taran roman s-a nascut in satul Gura Vaii din comuna Campuri, judetul Vrancea, in anul 1806. Din pacate, nu este cunoscuta exact si ziua nasterii. Inainte de a deveni celebru (prin bun simt), Ion Roata a devenit (prin munca) un gospodar de frunte al comunei sale, deoarece avea un spirit deschis, fiind daruit cu o minte ascutita si cu o mare usurinta de exprimare a gandurilor si sentimentelor. La Iasi, fiind considerat o personalitate dreapta si puternica, a devenit purtatorul de cuvant al taranimii. In acest fel a castigat adepti ai realizarii Unirii: Costache Negri, Anastasie Panu, Mihail Kogalniceanu, Alexandru Ioan Cuza si multi altii. Dupa incheierea lucrarilor Divanului ad-hoc, Ion Roata a ramas la Iasi si a propagat ideile unioniste. Ca urmare, a fost arestat si trimis sub escorta la Focsani si, de aici, la Campuri. In 5 februarie 1859 insa, la Focsani, se reintalneste cu Alexandru Ioan Cuza. Dupa Unire, Ion Roata este ales in judetul satesc, unde militeaza pentru infiintarea scolii si semneaza cu parafa alegerea primarului din comuna. Pentru aplicarea Legii agrare a domnitorului Alexandri Ioan Cuza, demnul taran Ion Roata este ales atat in comisia din sat, cat si cea din plasa Zabrauti si se achita cu cinste de aceste indatoriri, dar isi duce in continuare, cu simplitate, viata de taran, atat cu bucurii, cat si cu necazuri. In 1878, Mihail Kogalniceanu ii expediaza, la Focsani, brevetul si decoratia «Steaua Romaniei». Uitat de lume, Mos Ion Roata se stinge din viata in data de 20 februarie 1882, fiind inmormantat in satul natal. In anul 1909, la 50 de ani de la Unire, este comemorat cu mare cinste. Dar, ulterior intervine iarasi uitarea. Doar dupa 1990 mormantul este refacut punandu-se o cruce si o placa de marmura. De atunci, in fiecare an, la 24 ianuarie, la cimitirul unde odihneste Mos Ion Roata, se face un parastas in cinstea celui care a crezut cu toata fiinta lui ca Unirea aduce si propasirea Poporului Roman obidit. In anecdota «Mos Ion Roata», cel mai mare povestitor roman, Ion Creanga prezinta foarte plastic pentru ce fusesera chemati taranii la acele Adunari ad-hoc. Masa de manevra. Ca tot ce se intampla in Romania. «Spontan organizate.» Nu putem sau nu vrem sa scapam de aceasta tara nici acum. Punandu-i pe tarani sa ridice singuri si sa-i aduca bolovanul, boierul tot boier ramanea. Pe boieri nu prea ii tragea inima la unire in munca, la unire la greu, noroc cu taranul roman…. ca i-a luminat mintea… cerandu-i si boierului sa puna umarul. Dar tot talpa tarii, «opinca» avea sa poarte tot greul pe umeri in razboiul de independenta, in primul si al doilea razboi mondial. Si, de fiecare data, inclusiv acum, taranii, eroii anonimi ai acestei tari au pus bratul, sufletul si inima pentru pamantul sfant al Patriei, din care meritau «bucata lor de pamant» sa o sfinteasca cu harnicia bratelor si sudoarea fruntii. Dar nicio lege agrara nu a fost dusa la bun sfarsit, legile agrare aplicandu-se, de cele mai multe ori, dupa bunul plac al puternicilor zilei, a «ciocoilor vechi si noi», al celor care cred ca tara este nu pentru a fi iubita, admirata si pentru a munci pentru EA, ci doar pentru furat. Asta simt boierii, «ciocoii» mai vechi si mai noi, «clasa super-sus-pusa», toti veneticii si parvenitii, care si-au gasit un loc caldut pe pamantul romanesc, dar care nu simt romaneste, nu au inima romaneasca, nu traiesc dupa datina, morala si credinta crestina. Astfel, nici boierul nu a uitat afrontul pe care Mos Ion Roata i l-a adus in Divanul ad-hoc din Moldova. Si, in scurt timp, a reusit sa-l aduca la sapa de lemn pe bunul Mos Ion Roata, omorandu-i animalele sau ducandu-le la obor pentru inventate incalcari de hotar. In cautarea dreptatii, mergand la curtea boiereasca, simplul, dar demnul taran roman a fost scuipat pe obraz de miselul boier. Ca doar dreptatea umbla cu capul spart, nu o stim de azi sau de ieri. Vremelnicii puternici ai zilei obisnuiesc de prea mult timp, si din pacate, continua si astazi sa batjocoreasca dreptatea, istoria, poporul. Pana cand?! Pana cand «o mana de fier» (chiar si intr-o «manusa de catifea») nu uita ca este a tarii si cu fermitate face, totusi, dreptate. Astfel, in povestea «Ion Roata si Cuza Voda» se arata, tot de un genial taran roman, cum i se face dreptate: la intrebarea lui Mos Ion Roata catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza: «- Dar cu rusinea ce mi-a facut, cum ramane Maria Ta?», Domnul raspunde: «- Cu rusinea, iaca asa ramane mos Ioane, zise Cuza-Voda, sarutandu-l si pe un obraz si pe altul, in fata multimii adunate acolo. Du-te si spune satenilor dumitale, mos Ioane, ca, unde te-a scuipat boierul, te-a sarutat Domnitorul Tarii si ti-a sters rusinea». Atunci era si aceasta o modalitate de a sterge «rusinea» facuta de puternicii zilei. Dar astazi…? Cine are curajul de a sterge «rusinea» generata si promovata de puternicii zilei de pe obrazul nostru si al Tarii? Cine este Cuza… pentru noi toti, cei ca Mos Ion Roata?!”
