Nu multe sunt momentele in care frumoasele meleaguri strabatute de zglobia vale a Casinului “capteaza” atentia “la nivel national”, fapt ce este incarcat de o puternica rezonanta, cinstind cu multa gratitudine pe organizatorii unei astfel de actiuni. Astfel, Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti” din Bucuresti a organizat joi 24 noiembrie 2016 o manifestare deosebita inscrisa in Programul National prilejuit de aniversarea Centenarului Primului Razboi Mondial. Prin faptul ca valea Casinului a fost un loc unde s-a desfasurat o confruntare militara fara precedent, cu un rol decisiv in soarta acestui mare razboi, organizatorii au realizat o activitate complexa, care a cuprins un simpozion si deschiderea unei expozitii. Astfel, in cadrul manifestarii intitulata “Eroii satelor – povesti de razboi”, la care au participat istorici, preoti, specialisti in etnologie si antropologie, atasati militari, scriitori si publicisti a fost prezent ca reprezentant al Parohiei Ortodoxe din comuna Manastirea Casin preotul paroh Dan Miloiu. Deosebita activitate a fost deschisa cu o masa rotunda, la care ” dintru inceput” managerul Muzeului National al Satului “Dimitrie Gusti”, conf. univ. dr. Paula Popoiu a declarat:”Daca ne amintim de eroi – si ne amintim cu tristete si durere ca au fost pierderi! – ne amintim ca acestea nu au fost degeaba si astazi avem o tara frumoasa si datorita lor! In Primul Razboi Mondial, la o populatie de 6 milioane de locuitori au fost peste un milion de morti, fapt ce inseamna ca fiecare familie are o amintire despre nimicitorul razboi. Acest eveniment nu este dedicat generalilor si marilor strategii de razboi, ci eroilor anonimi din satele noastre. Ei au fost acei oameni care s-au sacrificat, nu pentru politica ci pentru apararea tarii, pentru apararea familiei”. Prima interventie la acest eveniment a apartinut colonelului Cristophe Midan, Atasat militar al Apararii in cadrul Ambasadei Frantei, ce a evidentiat faptul ca aceasta tara “e cea mai apropiata tara de Romania. In Primul Razboi Mondial rolul misiunii franceze din Romania a fost de a raspandi in regimentele de infanterie si artilerie procedeele tehnice ale luptei moderne si de a reorganiza Armata Romana. Generalul Berthelot a fost si a ramas un prieten in randul romanilor. Un alt rol al misiunii militare franceze a fost si cel logistic: cand Romania a intrat in razboi aliatii s-au angajat sa dea 300 de tone de materiale. Niciun aliat nu a respectat promisiunea in afara de Franta care a ajuns la 415 tone, in medie, in 1917. De asemenea, Franta a trimis in Romania pentru echiparea trupelor 1,3 milioane de piese tinuta militara – 400.000 de uniforme”. Cercetatoarea Aurelia Tudor, istoric la Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti” din Bucuresti (initiatoare a manifestarii), a mentionat ca in vara anului trecut o echipa de cercetatori ai institutiei mentionate (din care au mai facut parte si muzeografii Adrian Lupes si Andreea Nanciu), a efectuat mai multe cercetari in localitatile de pe valea Casinului si Oituzului, cautand marturii despre faptele de vitejie si despre evenimentele petrecute aici in Primul Razboi Mondial. “Strabatand drumurile «poticnite» ale muntilor Casinului si Oituzului, poposind in preajma cimitirelor eroilor din zona, de la aceasta cercetare s-a nascut intrebarea:«Au ramas cumva in umbra cei multi si cei care s-au jertfit pentru implinirea idealului national?», a afirmat Aurelia Tudor, care a vorbit si despre volumul “Fata Moarta”, ce a fost scris de Ioan Missir (aceasta carte primind si cateva premii nationale).
Prezent la aceasta manifestare Mihai Gribincea, Ambasadorul Republicii Moldova in Romania, a pus in lumina participarea Basarabiei in Primul Razboi Mondial si a declarat:”Basarabenii au intrat in acest razboi mult inaintea Romaniei. Peste 300 000 de basarabeni au fost mobilizati la munca in aprilie 1915 pentru ca in februarie 1916 mii si mii de moldoveni sa fie «concentrati» pentru marele razboi. Economia Basarabiei a avut mult de suferit in urma razboiului dar odata cu intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial basarabenii au intrat in contact cu Armata Romana si acest lucru s-a constituit ca o «redesteptare». Astfel, Primul Razboi Mondial a deschis pentru Basarabia o noua perspectiva si militarii basarabeni au avut un rol important in crearea Sfatului Tarii, ce a proclamat Unirea Romaniei cu Basarabia”. Dupa ce conf. univ. dr. Paula Popoiu a mentionat ca fiind recent la Chisinau, a fost semnat un acord cu Ministrul Culturii din Republica Moldova pentru construirea unuia dintre cele mai mari «muzee ale satului» in aer liber (pe o suprafata de 170 hectare, la Chisinau), “prin care dorim sa reintregim spiritual teritoriile despartite de Prut”, a urmat la cuvant preotul Marius Guguci, de la Capela Bazei Aeriene din Otopeni.
Pilde si evocari
Prin tot ceea ce a marturisit acest preot s-a creat o atmosfera inflacarata, care ne-a adus imboldul de a fi mereu mandri ca suntem romani. “Societatea si biserica are mereu pretentii mari de la preotii sai, inclusiv de la preotii militari! Evocand faptele acestor preoti in timpul Primului Razboi Mondial il amintim mai intai pe Justinian Teculescu, primul Episcop al Armatei Romane si cel care a pus piatra de temelie a constructiei Mausoleului de la Marasesti. Ca protopop de Alba Iulia el a infiintat 28 de scoli, la care fiecare inceput si sfarsit de an scolar era o adevarata sarbatoare nationala. Referitor la preotii militari din timpul Primului Razboi Mondial este o intrebare ce isi cauta un raspuns: Razboiul este o iesire din lumea normalului, un lucru nefiresc si acest fapt cere unui preot sa nu ramana inchis in biserica, sa caute sufletele pierdute! Ioan Iamandi a stat neclintit la datorie iar preotul Gheorghe Tudorache, din Targu Ocna, s-a dus in prima linie a frontului, fiind decorat cu «Legiunea Straina». Preot militar pe front a insemnat «a fi inflacarat» , cu spirit de jerfa, a fi un om de cultura! Preotul Petrovanu a fost la inaltimea acelor vremuri, fiind pe frontul de la Silistra , la fel ca alte sute de preoti militari. Ei au reusit ca sa realizeze pe front lucruri pe care altii greu le reuseau in timp de pace! Au organizat cantine pentru orfani, au tinut locul dascalilor, au facut profilaxia bolilor pe front! Au dat dovada de devotament, de curaj si demnitate , de administrare blanda dar si hotarata a situatiilor intalnite! Ei au afisat dispret fata de moarte si au fost exceptionali educatori. Pentru soldati au fost adevarati iluminatori, «icoane de nadejde!» Cu atat mai mult este erou acela cu cat s-a jertfit mai mult si a cerut mai putin! ” – a declarat cu mult patos preotul Marius Guguci, care s-a bucurat de admiratia celor prezenti, pentru reverberatiile acestor cuvinte! Gandurile sale au fost continuate de moderatoarea manifestarii, Paula Popoiu, care a mentionat:”Preotul este cel ce aduce firescul si lumina acolo unde este nevoie! Dumnezeu ne-a creat in asa fel incat sa putem gandi si sa putem alege! Tragediile nu se sterg niciodata din memoria colectiva! Este covarsitor faptul ca preotul mlitar este cel care face legatura intre soldat si cei ramasi acasa, prin rugaciune!”
Despre zona Vaii Casinului si despre evenimentele ce inscriu aceste meleaguri in pantheonul national al izbanzilor preotul paroh Dan Miloiu a declarat:”Manastirea Casin este cunoscuta datorita Bisericii Ortodoxe «Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil» din localitate dar si datorita vizitelor Maiestatii Sale, Regele Ferdinand si a Reginei Maria, pe frontul de pe valea Casinului, din anii 1916 – 1917. Locuitorii acestor meleaguri vorbesc cu admiratie despre Regina Maria, care a avut o influenta extraordinara asupra fetelor si femeilor de aici. Ei au construit «o strana regala» pentru momentele in care Regina Maria venea la savarsirea slujbelor religioase (ale Invierii Domnului), de la Manastirea Casin. Aceasta strana a fost aruncata intr-o magazie pe vremea comunistilor, azi fiind «un odor de suflet» pentru parohia noastra! Suntem recunoscatori pentru tot ceea ce a facut familia regala pentru valea Casinului, in aceasta zona fiind si «Fantana lui Ferdinand», pe culmile muntilor”. Preotul paroh Dan Miloiu a mai mentionat un fapt deosebit:”Daca la 8 – 9 octombrie, in organizarea Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului si Protoieriei Onesti la Poiana Sarata au avut loc mari actiuni de comemorare a implinirii a 100 de ani de la intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, un asemenea eveniment se va desfasura si pe valea Casinului in 2017, la Cimitirul Eroilor de la Manastirea Casin”. Este de remarcat faptul ca la manifestarea care a avut loc la Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti” a fost prezent si inginerul Ioan Ciurea, casunean stabilit de multi ani in Bucuresti, loc in care a facut o frumoasa cariera profesionala in domeniul dezvoltarii industriei lemnului din Romania. Avand in mana “Monografia comunei Casin”, realizata de institutorul Neculai Paslaru (adevarata “carte de identitate” a locuitorilor de aici), el a vorbit despre un erou al acestui sat – Ioan I. Soroiu (bunicul sau), ce in Primul Razboi Razboi Mondial a luptat in incrancenari din cele mai dure, acesta fiind unul din cei peste 50 de eroi al localitatii din marea inclestare a anilor 1916 – 1917. Ing. Ioan Ciurea a facut cunoscute chiar randurile scrise in “Monografia comunei Casin” (in care sunt insemnate evenimentele de pana in anul 1938): “In ziua de 24 iulie 1917, fiind pe frontul Ciresoaia – Targu Ocna, Ioan I. Soroiu a capturat cu plutonul sau 56 de bavarezi si un locotenent. El a fost decorat de Maiestatea Sa, Regele Ferdinand I cu Medalia «Virtutea Militara», clasa a II-a si cu Medalia «Barbatie si credinta» (cu spada), fiind avansat la gradul de plutonier”. Ing. Ioan Ciurea a propus ca “anul 2018 sa fie anul celor mai mari sarbatori ale romanilor!” si
prin tot ceea ce a marturisit dansul la aceasta manifestare “Valea Casinului a fost si mai aproape”, crescand rezonanta acestui nume in zona “Arcului de Triumf” din Bucuresti, in apropierea caruia se afla Muzeul National al Satului dar si Biserica Ortodoxa “Manastirea Casin”!
“Ca erou nu trebuie neaparat sa te intorci pe scut!”
Dupa ce reprezentanti ai Arhivei Nationale de Filme a Romaniei au vorbit despre importanta filmului documentar in rememorarea unor momente de istorie si dupa ce au fost evidentiate cartile postale militare din anii 1916 – 1918 (de catre specialisti ai Muzeului National Militar Regele Ferdinand I de la Bcuresti), a venit si momentul lansarii unor carti. Astfel, prezentarea de Camelia Botezatu, directorul Editurii Paideea), a cartii – miniatura “Eroii satelor – Povesti de razboi” (in editie bilingva romano – franceza), a prefatat lansarea altui volum – De la Oituz la Verdun”, care are ca autor pe Alexandru Nicolae Teodoreanu. Aceasta aparitie editoriala, care a vazut lumina tiparului la Cluj, la Editura “Ecou transilvan”, a fost “apropiata”, noua, cititorilor de colonel (rezerva) George Teodorescu. Cuprins de o mare inflacarare, cautand a da raspuns unor intrebari mistuitoare, acesta a mentionat:” Traind in zilele in care razboiul e starea permanenta a omenirii, aceasta carte este un document – marturisire, un portret spatio-atemporal al lui Teofil Moraru, erou al unui sat transilvan! Ca erou nu trebuie neaparat sa te intorci pe scut! Eroii trebuie sa se intoarca printre noi, pentru a ne insufla si motiva asa cum au facut ei! Sirul intamplarilor din timpul Primului Razboi Mondial prin care a trecut Teofil Moraru sunt demne de un scenariu cinematografic. Dupa incursiuni furibunde de cautare prin Muntii Casinului, fiind prizonier in noaptea de An Nou ( in 1917), evadeaza din armata austro-ungara iar informatiile sale furnizate francezilor duc la actiuni sustinute impotriva inamicilor. A fost decorat de regii Ferdinand si Carol al II-lea si de presedintele Frantei, Raymond Poincare.” Pasionat atat de istorie cat si de cultura colonelul (in rezerva) George Teodorescu (artilerist terestru, ce s-a aflat in ultimii ani in misiune militara in Afganistan), a nuantat un lucru ce il intalnim din ce in ce mai des – “Eroismul ce se poarta azi in societate este … actul de negare!”, punand in fata acestui paradox imboldul cel mai stralucitor al eroului Teofil Moraru: “Sunt multumit in sufletul meu pentru ca mi-am facut in conditii grele datoria! Romania Mare sa traiasca de-a pururi!” Autorul volumului “De la Oituz la Verdun” – Alexandru Nicolae Teodoreanu, a realizat “o incursiune in timp” si a mentionat:” In decursul istoriei noastre, a romanilor, Dumnezeu a facut mai multe miracole ca sa salveze acest popor al nostru de la pieire. Astfel, poporul roman a fost pus la grele incercari inca de la formarea lui si pana in prezent, aflat mereu in calea invaziei popoarelor barbare (circa 1000 de ani) sau inconjurat, inca 1000 de ani, de mari puteri cu intentii agresive si acaparare de noi teritorii (ca Regatele Ungariei si Poloniei sau Imperiile Otoman, Habsburgic si Austro-Ungar, Tarist, Sovietic si Federatia Rusa in prezent). A reusit sa iasa cu bine din aceste incercari, pastrandu-si fiinta nationala cu ajutorul lui Dumnezeu, din doua motive in opinia mea: s-a nascut si ramane crestin in marea lui majoritate fiind sute de ani chiar un aparator al valorilor crestine si europene; a fost patruns, ca o consecinta a puternicei credinte in Dumnezeu, de «cultul» strabunilor, al eroilor si al jertfei pentru libertate si dreptate – principii si fapte mult placute Dumnezeului nostru (mai putin pastrate astazi din nefericire). Lucru este dovedit de asezarea satului in jurul bisericii (casa lui Dumnezeu) si a cimitirului (sprijinit pe oasele strabunilor si eroilor satului.)” Ca intr-o vibranta lectie de istorie Alexandru Nicolae Teodoreanu a amintit cateva din «miracolele» poporului crestin romanesc “asezat in patria lui Romania, numita si Gradina Maicii Domnului (de catre Papa Ioan Paul al II-lea): toate biruintele romanilor din Evul Mediu, impotriva unor ostiri straine de 3 – 4 ori mai numeroase, care-i amenintau libertatea. Astfel, Dumnezeu a nascut la timp, din randul romanilor, mari personalitati, mari eroi care au coagulat in jurul lor energiile uriase ale taranilor romani. Acestea au culminat cu miracolul nasterii domnului Tudor din Vladimiri, care, prin jertfa sa, ne-a salvat cand nimeni nu mai credea, dupa 100 de ani de jug fanariot cumplit! Dar MIRACOLUL cel mai mare, care a uimit o Europa si o lume intreaga si i-a umplut de ura pe dusmani, a fost MIRACOLUL MARII UNIRI din 1918. Acesta a fost posibil (dupa cum spunea si buna noastra regina Maria), prin JERTFA SI SACRIFICIILE A PESTE un milion DE TARANI-OSTASI pe front (1916-1919), de MARTIRI TARANI ROMANI (femei, copii, batrani) RAPUSI de boli si de teroarea ocupantilor (1916-1918) si a marelui Rege Ferdinand Intregitorul (trecut la Domnul in urma unui tifos contractat pe front). Caci niciun lucru bun, in folosul omului nu se poate face fara credinta si fara jertfe. Asadar trebuie sa intelegem cu totii ca Dumnezeu a facut acest MIRACOL pentru noi romanii VAZAND SACRIFICIUL unui neam intreg de tarani crestini, care AU INTRAT ACUM 100 DE ANI in Marele Razboi, prezentandu-se la MOBILIZARE ca adevarati urmasi ai dacilor, cantand si razand”. Este de remarcat faptul ca volumul “De la Oituz la Verdun” a fost prezentat si la Targul de Carte “Gaudeamus” de la Bucuresti. In “locul sfant si resfintit” al Muzeului National al Satului “Dimitrie Gusti”, unde “se simte aura pozitiva a satului romanesc” (dupa cum a remarcat Nadia Baciu, manager al Editurii “Ecou transilvan” din Cluj), a fost prezent si muzeograful Ioan Barbuceanu din Ianca (jud. Braila), care a prezentat povestea unui erou de razboi cavalerist. Manifestarea de la Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti” a continuat cu vernisajul expozitiei “Eroii Satelor – povesti de razboi”, la Sala Gheorghe Focsa a acestei institutii, eveniment asupra caruia vom reveni cu un articol.
Ion Moraru
