Andreea Ciobanu, eleva la Colegiul National “Dimitrie Cantemir” a reusit in aceasta primavara la Olimpiada nationala de Religie ca sa se claseze pe primul loc, lucru pe care l-a realizat si in urma cu un an. Cautând a afla secretul unei asemenea izbânzi, i-am adresat câteva intrebari Andreei Ciobanu.
– Cum ai primit aflarea rezultatului la Faza nationala a Olimpiadei de Religie?
– Rezultatul a fost neasteptat, atât pentru mine, cât si pentru cel care m-a indrumat spre obtinerea acestor succese, profesorul preot Cautis Petrica. Consider ca aceasta a fost si voia lui Dumnezeu, cumva poate o încununare a eforturilor noastre. Ca sa argumentez acest punct de vedere, voi preciza faptul ca la alte clase nota obtinuta de mine nu ar fi luat decât o mentiune, ceea ce dovedeste lucrul mentionat. Este o experienta minunata, de care as dori sa se bucure cât mai multi elevi. Spre deosebire de alte discipline, olimpiada de religie este îmbracata într-o atmosfera deosebita, de unde cautam sa dobândim folos duhovnicesc. Acest fel de competitie are un rol important deoarece îi motiveazã pe elevi sa studieze în plus, sa descopere adevarata frumusete a teologiei. Fara un astfel de concurs, tainele ortodoxiei ar ramâne ascunse pentru multi elevi, ei nu ar mai avea ocazia de a-si îmbogati cunostintele privind credinta poporului nostru. Premiul I de anul trecut mi-a dat încredere si am perseverat.
– Care a fost momentul debutului acestei perseverente?
– Începând din clasa a IX-a am fost pregatita si îndrumata de parintele profesor Cautis Petrica, însa baza cunostintelor mele a fost asezata de doamna profesoara Paula Cautis de la Scoala cu clasele I-VIII nr. 1 din Onesti, care mi-a insuflat aceasta pasiune. De aceea, doresc sa le multumesc si pe aceasta cale. Un rol important în pregatirea mea l-a avut corul > din care fac parte, condus de acesti minunati profesori Cautis Petrica si Paula însa conteaza mult si sprijinul moral din partea celor apropiati.
– Ce a fost mai frumos la acest concurs national?
– Subiectele au fost frumoase, potrivite pentru o competitie de nivel national. Ele au fost concepute special pentru a pune în lumina atât cunostintele teoretice, cât si experienta liturgica a fiecarui participant. Cred ca spre deosebire de anul trecut, ele au fost mai diversificate, acoperind o parte mai mare a temelor, ceea ce dovedeste ca de la an la an nivelul cerintelor creste si se îmbunatateste. Pregatirea a fost pe masura puterilor mele, am încercat sa accentuez atât partea didacticista, dar si cea care tine de suflet, m-am straduit sa le îmbin spre a-mi fi de folos pe toate planurile. Aici îmi amintesc de exemplul ostasilor, care primeau Sfânta Euharistie înainte de a pleca la razboi. Am fost încântata sa ma întorc acasa cu atâtea amintiri frumoase, de neuitat. Am vizitat locuri încarcate de istorie si cultura si am cunoscut oameni speciali, uniti de acelasi duh, de care m-am atasat. Am fost tratati cu multa grija si prietenie. Organizarea a fost foarte buna, locurile vizitate m-au impresionat si de aceea voi pastra în suflet aceste zile minunate.
– Teologia va fi o pasiune pentru viitor? Ce mesaj ai catre colegii de generatie?
– Deocamdata nu-mi propun sa fac o cariera din aceasta pasiune a mea, teologia, însa am speranta ca Dumnezeu îmi va rândui cele de trebuinta. Voi continua sa aflu cât mai multe lucruri pentru progresul meu spiritual, indiferent ce voi alege sa fiu în viata. Sfatul pentru colegii mei este sa încerce sa înteleaga învataturile pe care aceasta disciplina vrea sa le transmita, pentru ca viata lor sa fie mai ușoara, mai frumoasa si mai luminoasa. Ora de religie ne ajuta sa ne formam constiința morala, sa fim oameni si crestini adevarati. Credinta are o influenta benefica asupra omului, îl face mai bun, mai tolerant, îmbunatatind astfel relatia lui cu ceilalti. De asemenea, ea are un rol important în viaþa omului, fiindca îl ajuta sa nu mai sufere. Caci asa cum spunea arhimandritul Zaharia Zaharou: “Trebuie sa avem discernamânt si sa dam întâietate celor ce trebuie sa stea pe primul loc”.
Ion Moraru
“Voi pastra in suflet aceste zile minunate…”
