Vrem, vrem… dar ne batem joc

Vrem invatamant european! Vrem ca toti scolarii sa aiba rezultate exceptionale la invatatura! Vrem, vrem… dar ne batem joc. Ne batem joc de cadrele didactice, de elevi, de parinti… Orice investitie, mai ales una de anvergura, este intotdeauna binevenita. Insa nicio lucrare de reabilitare sau de modernizare nu trebuie inceputa fara a pune in balanta avantajele si dezavantajele. Asa s-a intamplat in Onesti, unde o unitate de invatamant va fi inchisa pentru a fi mo­dernizata. Acum, in plina iarna, elevii vor fi trimisi sa invete intr-un fost internat, astfel ca 370 de copii vor fi nevoiti sa mearga pe jos cativa kilometri. In fiecare zi. Tot ei vor fi cei care vor sta inghesuiti in sali improprii desfasurarii procesului de invatamant. Parintii vor fi obligati sa-si care odraslele la scoala pentru ca nu este tocmai comod ca la -14 grade Celsius sa strabati kilometri buni pana la scoala. Indiferent daca vorbim despre copii din clasele I-IV, ori des­pre cei din clasele V-VIII, situatia este aceeasi. Unii sunt mai norocosi: vor avea asigurat transportul. Dar norocul se opreste aici. Perioada aleasa este total nepotrivita. Tezele bat la usa. La fel si Evaluarile Nationale. Revolta parintilor este justificata. In acelasi timp ne plangem in permanenta de faptul ca invatamantul s-a dus la vale, ca elevii merg la scoala doar pentru divertisment, ca profesorii nu-si fac treaba. Niciunul dintre aceste lucruri nu ar trebui sa ne mire. Si asta pentru ca educatia s-a transformat intr-o veritabila Cenusareasa. Incercam in permanenta sa copiem Occidentul – fara a tine seama de specificul nostru. Reducem la maximum numarul de ore, de materii studiate, dam calificative si note mari pentru ca “au nevoie de ele”, taiem din salarii, reabilitam cladiri in plina iarna. Schimbam aproape in fiecare an admiterea in liceu sau la facultate. Punem un pret mult prea mare pe aparente. Dar… Vrem invatamant european! Vrem ca toti scolarii sa aiba rezultate exceptionale la invatatura! Vrem, vrem… dar ne batem joc. De noi, de cei din jurul nostru, de tinerele generatii.
Alexandra Zaharia