Fetele de 10 ale Onestiului vor toate la Colegiul National «Dimitrie Cantemir»

Nu trei, ci patru fete de zece are Onestiul, dupa ce s-a tras linie sub rezultatele Evaluarii Nationale 2014, etapa pe contestatii. Carlei Vlase (Scoala Gimnaziala „Ghita Mocanu”), Teodorei Bulichi si Dianei Ganea (Scoala Gimnaziala Nr. 1) li s-a alaturat Teodora Soiman (Scoala Gimnaziala Nr. 1). Cele doua Teodore si Diana au fost chiar colege de clasa, iar alaturi de Carla va impartasesc, prin intermediul Onesti Expres, ce inseamna „fata de zece”.

Teodora Bulichi, eleva de 10: „Eu am vazut examenul asta ca pe raspunsul meu de final. Pur si simplu mi s-a parut ca a fost un raspuns la tot ce am facut in cei opt ani. Sunt olimpica la fizica. Lucrand la fizica, am invatat sa pot sa ma descurc in orice situatie. De asta, la examen mi-a venit foarte usor. Spre exemplu, la romana stiam sa interpretez textele. Am avut parte de sustinerea parintilor, a colegilor, nu mi-a impus nimeni sa invat. Am invatat pur si simplu din placere.”

La sfarsitul clasei a VIII-a, fetele-s mandre de tot si au si de ce. Nu-i de ici de colo sa aduci peste deprimantul Onesti speranta. In orasul care parca te sufoca, patru fete cu buletine fara vechime dau lectii de performanta si o fac pentru ca asa vor ele, nu datorita vreunei nuieluse care sa le fi vegheat parcursul vreme de opt ani. „Asa am fost invatata de mica, din clasa I parinti m-au invatat sa muncesc. Nu stiu cum e sa nu muncesti. Am muncit pentru ca asa am simtit si am fost invatata” – spune Teodora Soiman. „Simti o mandrie cand simti ca ai rezultate bune, ca ai muncit si sunt ale tale” – completeaza Carla, iar Teodora Bulichi si Diana nu fac altceva decat sa le intareasca afirmatiile: „am avut parte de sustinerea parintilor, a colegilor, nu mi-a impus nimeni sa invat. Am invatat pur si simplu din placere”. „Eu – impartaseste Diana – de mica am simtit ca trebuie sa invat. Nu m-au obligat parintii, au fost insa foarte receptivi la tot ce am avut sa le spun, ai mei m-au incurajat orice as fi facut si niciodata nu mi-au dat o recompensa pentru invatat, nu. Ai mei doar m-au sustinut. Au vorbit mereu si m-au incurajat. Chiar daca ei ajung seara tarziu acasa, momentele in care vorbesc cu ei fac cat o mie de alte discutii cu alti oameni”. Toate patru vorbesc cu admiratie si recunostinta despre parinti. Nu le-au impus sa invete si nici nu le-au promis recompense. „Mare lucru sa stiti ca nu au facut, m-au indrumat sa invat si nu mi-au zis vezi ca daca nu inveti se intampla nu stiu ce… pur si simplu m-au educat sa invat si nu au stat vreme de opt ani sa-mi spuna sa fac asta. In primul an mi-am dat seama ca, daca invat, sunt apreciata, si de atunci nu au mai avut treaba cu mine” – spune Teodora Soiman.

Handbal, lectura, fizica si pasiunea de a scrie

Mediile de zece obtinute la Evaluarea Nationala la probele de matematica si limba si literatura romana nu spun chiar totul despre ele. Teodora Soiman face handbal din clasa a III-a. E extrema stanga, iar sportul a modelat-o nu doar fizic: „Daca m-a invatat ceva, handbalul m-a invatat sa fiu organizata si a avut o foarte mare influenta in rezultatele mele”. Carla citeste. Citeste mult. Nu autori romani si nu ce s-ar astepta un adult sa citeasca o pustoaica de clasa a VIII-a. Ultima carte – Imaginea din oglinda, de Sandra Brown. Lectura, spune Carla, i-a dezvoltat limbajul si a ajutat-o sa comunice usor. Teodora Bulichi a luat fizica-n serios in clasa a VII-a, iar in clasa a VIII-a a dat clasa la Olimpiada: „in momentul in care am aflat ca sunt prima pe judet, practic am uitat de toate momentele grele, a fost mai frumos decat orice am putut sa traiesc pana atunci si mi-am demostrat si mie niste lucruri, asta a contat cel mai mult”.

Diana scrie si vrea sa devina chirug pediatru

In urmatorii patru ani, fetele de zece ale Onestiului cel mai probabil vor fi colege. Toate vor la Colegiul National „Dimitrie Cantemir”, matematica-informatica intensiv engleza. Din 2018, drumurile lor vor fi diferite. Carla si Teodora Bulichi nu stiu inca spre ce se vor indrepta, timp este suficient. Teodora Soiman, abia iesita din adrenalina Cupei Onesti, vrea ca peste ani sa lucreze cu cei mici: „nu m-am gandit foarte serios la asta, dar stiu ca undeva, cumva, o sa lucrez si cu copii, o sa fac si o facultate de sport, pentru ca imi place foarte mult. Am stat cu niste piticoate nascute in 2004-2005 si sunt asa de dragute, te simti atat de bine langa ele. Voi face si altceva, trebuie sa ma hotarasc ce, dar o sa fie bine”. Diana a participat la olimpiade la limba romana pe banda rulanta. Ii place sa citeasca, dar si sa scrie, si vrea sa devina „chirurg pediatru. Medic – pentru ca eu cred ca este cea mai nobila meserie pe care o poate avea un om, chirurg – pentru ca tine de interior, de ceea ce nu se vede, iar pediatru – pentru ca la copii e altfel. Copiii cred in povesti, cred in magie, cred ca prin perfuziile alea curge apa fermecata, ei sunt altfel si ei supravietuiesc tot timpul, deci… de asta chirurg pediatru.”

Emil Ganea, profesor de matematica, inspector scolar pentru implementarea descentralizarii institutionale, „ceea ce inainte se chema inspector teritorial”, tatal unei fete de 10: „Este foarte frumos si foarte emotionant. Tot ce a facut a facut pe munca ei si neconstransa de nimeni. Nu i-a placut sa umble cu jumatati de masura: daca tot mergem la un concurs, mergem sa castigam sau macar sa fim printre primii. I-a placut sa fie educatoare de mica, invatatoare – eu sunt profesor de matematica, mama – profesoara de fizica. A trait cu noi toate gradele didactice. In incinta facea inspectie cu copiii. Poate s-a autoeducat. A vazut cum noi ne pregateam pentru examene si probabil asta a motivat-o si pe ea sa invete. Cand s-a dus in clasa I stia sa citeasca foarte coerent si foarte cursiv, stia sa socoteasca. De la toate concursurile venea cu rezultate bune si nu pentru ca erau tata profesor si mama profesoara, ci pentru ca era ea buna.”
Teodora Ciuraru